Din 1970 încoace, ţările în care limba franceză este fie limbă oficială, fie o limbă vorbită de o parte considerabilă a populaţiei serberază Ziua Internaţională a Fracofoniei. La nivel mondial, statele în care limba franceză are unul dintre statutele menţionate formează Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF).
Din ea fac parte 54 de state, membre cu drepturi depline, şi încă 13 sau 14, cu statul de observator.
România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles în urmă cu 31 de ani. În anul 1993, la sommet-ul din Mauritius, România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al OIF.
Legăturile României cu limba şi cultura franceză sunt încă extrem de puternice, ele fiind o consecinţă firească a originii comune, latine, a popoarelor român şi francez. Ca stat, datorăm enorm de mult Franţei şi francofoniei.
Ajunge dacă spunem că în Argeş, la Mioveni, o investiţie franceză a schimbat radical în bine economia locală, dar şi pe cea a întregii ţări: Automobile Dacia.
În perioada comunistă, în special sub preşedinţia lui Nicolae Ceuşescu, franceza era prima limbă străină pe care o studiau elevii români. Ulterior, după 1989, statutul limbii franceze a devenit din ce în ce mai friabil, engleza fiind azi – ciudat, pentru un popor latin – limba străină cea mai vorbită în România. Glumind un pic, engleza ar fi a doua limbă, prima fiind mai degrabă aşa-numita romgleză.
Aşa că, în anul 2022, Ziua Internaţională a Francofoniei nu are parte de cine ştie ce serbări nici în Argeş, nici altundeva în ţară. Doar studenţii Universităţii de stat din Piteşti, acolo unde se mai studiază încă franceza, au marcat momentul cum se cuvine, încă de la finele săptămânii, în colaborare cu Alianţa Franceză din Piteşti.
Altminteri, România mai e membră a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei doar în virtutea inerţiei. Ar fi trebuit să părăsim de ani buni OIF, pentru că realmente România nu mai e o ţară francofonă.
Un exemplu sugestiv în sprijinul celor de mai sus: în decembrie anul trecut, cu ocazia vizitei la Piteşti a Excelenței Sale, doamna Laurence Auer, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Franceze în România, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Argeş, dl Adrian Bughiu (vorbitor bun de franceză, conform CV-ului său) n-a fost în stare să-i spună diplomatului francez nici măcar „bonjour”.
Singurii care au vorbit cu ambasadoarea Franţei, în franceză, au fost cei câţiva universitari piteşteni prezenţi la ceremonie. Iar pentru ca ridicolul situaţiei să fie deplin, a vorbit ambasadoarea Franţei în limba română, ca s-o înţeleagă şi notabilităţile noastre „francofone”.
În imagiea de sus, harta ţărilor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.
sursa foto: Wikipedia
