Ziua Mondială a Educaţiei 2021 ne prinde cu copiuţele în buzunar. „Domnu’ Trandafir” e pe picior de plecare

Date:

Share post:

În fiecare an, în data de 5 octombrie se serbează Ziua Mondială a Educaţiei şi, implicit, Ziua Profesorului. Aniversarea aceasta am preluat-o şi noi, românii, de câţiva ani, deşi Educaţia şi Învăţământul din România regresează vertiginos, din 1989 încoace.

O spun statisticile europene, o spune rata de promovare la Bacalaureat… vă mai amintiţi ce prăbuşire colosală a promovabilităţii s-a produs atunci când fostul ministru de resort Daniel Funeriu a introdus supravegherea audio-video la examenele de Bacalaureat?

Noroc că la facultăţi nu prea se mai susţin examene de admitere, pentru că dezastrul ar fi fost şi mai mare. S-ar fi închis universităţi precum cârciumile în vremuri de Covid.

Momentul Funeriu a fost un moment în care puteam pleca de la zero în construirea unui sistem de învăţământ de calitate, bazat pe cunoştinţe, nu pe copiat şi pe furatul căciulii. Nimeni n-a vrut asta, ca să nu-şi piardă fabricile de diplome muşteriii şi ca să ajungă aproape orice prostovan plin de bani să-şi cumpere câte 2-3 doctorate.

Mesajul IŞJ Argeş

Inspectoratul Şcolar Judeţean a remis azi presei un comunicat, din care redăm mai jos câteva fragmente şi care poate fi considerat un balsam pentru sufletele acelor dascăli care îşi fac încă meseria cu pasiune şi şlefuiesc caractere frumoase:

„Sfințenia și lumina cărții ne ating și ne fac mai buni pe noi toți, amintindu-ne, o dată în plus, de măiestria celor care fac ca visurile noastre să se înfăptuiască: educatori, învățători, profesori.

După cei care ne-au dat viață, dascălii sunt oamenii care ne sunt neîndoielnic cei mai dragi. Sunt oamenii care, cu pasiune și migală, cu responsabilitate și profesionalism, modelează caracterul și educația fiecăruia dintre noi…

… Profesorul ne este alături în călătoria conștientă către sine, în drumul spre versiunea noastră cea mai bună, având puteri nebănuite, capacitatea de a transforma fiecare zi într-o experiență întemeietoare și de a adăuga sens existenței noastre. În acest mod, actul învățării devine durabil, educația ne îmbogățește cu noi competențe și idealuri, școala se redimensionează ca spațiu al virtualităților infinite.

În Japonia, singura categorie profesională pentru care există derogarea de a face plecăciuni în fața împăratului este cea a dascălului. Asta pentru că împăratul consideră că, fără profesori, nu pot exista conducători de stat…

… La mulți ani, dragi colegi, educatori, învățători, profesori, să rămâneți sănătoși, curajoși, încrezători! La mulți ani tuturor celor care fac ca școala argeșeană să crească, să înregistreze rezultate remarcabile, să se racordeze permanent la Saeculum și să dea dovadă de reziliență”.

„Domnul Trandafir există, dar e pe picior de plecare“

Se pune, firesc, întrebarea, cam care ar fi procentul de dascăli devotaţi meseriei şi realmente ştiutori de destulă carte încât să-i poată învăţa ce trebuie şi cum trebuie pe copii? În câţi dintre dascălii din ziua de azi se mai regăseşte măcar vreo trăsătură din celebrul domn Trandafir al lui Mihail Sadoveanu?

A răspuns frumos la aceste întrebări, acum ceva ani, colegul Bogdan Cronţ de la ziarul Lumina, al Patriarhiei Române: „Domnul Trandafir continuă să existe în şcoala românească, în mii şi mii de forme şi chipuri, iar în aceste zile, în care învăţământul este terfelit în nesfârşitele scandaluri care îl însoţesc în ultimii ani”

Însă, un domn Trandafir, pe numele său Alexandru Dumitra, dascăl cu mai bine de patru decenii la catedră, e sceptic cu privire la prezentul şi viitorul Şcolii Româneşti:

„… Mai jos de atât nu putem fi, dar de la an la an, se demonstrează că se poate“. Este înfiorător ce se întâmplă. Relaţia sănătoasă între dascăl şi elev a dispărut, ajungem să râdem de faptul că avem promovabilitate zero la un examen de bacalaureat, oameni foarte slab pregătiţi sunt numiţi în funcţii cu o răspundere imensă, aplaudăm violenţa, pornografia, mediocritatea, băşcălia şi ascundem realitatea care nu ne place sub preş. Acesta este învăţământul românesc actual, fie că o recunoaştem sau nu…

… Domnul Trandafir nu este o ficţiune, a existat şi, din fericire, există încă. Problema este câţi domni Trandafir, câţi oameni bine pregătiţi şi pasionaţi de această misiune nobilă mai sunt în sistem şi, mai ales, câţi sunt dispuşi să mai păşească în această lume? Din ceea ce văd eu, mulţi domni Trandafir au plecat sau sunt pe picior de plecare. Golul din urma lor ne va costa mult”.

Puteţi citi integral articolul din Lumina, din care am citat aici, accesând link-ul: https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/domnul-trandafir-exista-dar-e-pe-picior-de-plecare-82989.html

La mulţi ani, domnilor Trandafir din învăţământul românesc, atâţia câţi aţi mai rămas!

sursa foto: Librăria Cărtureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Popular