Ziariştii care merg la raliul Budapesta-Bamako, donaţii pentru copiii orfani de la Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc

Date:

Share post:

„Ne-am decis ca, în pragul Crăciunului, mai precis în ziua de 21 decembrie, să facem o bucurie celor aproximativ 150 de copii, majoritatea orfani, alţii, abandonaţi de părinţi, care-şi duc traiul de zi cu zi la aşezământul social Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita”, ne-au informat colegii noştri de breaslă din Târgu-Mureş, care vor participa, la anul, la raliul Budapesta-Bamako.

„Testăm, cu ocazia aceasta, şi cum se comportă Nissan-ul nostru, cu care vom aborda raliul Budapesta-Bamako, dar, în acelaşi timp, în spiritul propriu participanţilor la acest raliu, vom încerca să aducem zâmbete pe chipurile copiilor şi ale măicuţelor care-i îngrijesc cu o rară devoţiune”, ne-au mai spus cei doi jurnalişti, plus colegul lor de echipaj.

Casa „Sântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc e un aşezământ unic în România, cu o poveste zbuciumată, incredibilă chiar, privind lucrurile din perspectiva anului 2019.

Măicuţele, bătute şi alungate din oraş, de extremişti localnici maghiari

„În 1992, fundaţia elveţiană „Basel Hilft” a pornit să construiască la Odorheiul Secuiesc o casă de 200 de camere, în care ar fi vrut să-i instaleze pe copiii de la un orfelinat din Harghita.

În 1996, când casa a fost terminată, orfelinatul în cauză fusese renovat, iar autorităţile locale n-au mai fost de acord cu mutarea copiilor, ci au propus ca în clădirea de 200 de camere să funcţioneze un centru cultural. Elveţienii au insistat însă ca destinaţia clădirii să nu fie schimbată, aşa că au căutat să convingă surorile franciscane, apoi Caritas-ul, să o preia.

Toată lumea fugea însă de o asemenea responsabilitate, deoarece clădirea era foarte mare, iar întreţinerea ei presupunea costuri la fel de mari.

Până la urmă, sora Ionela, cea care a creat Congregaţia Inimi Neprihănite în anii ’50, pe când se afla în închisorile comuniste, a acceptat ca surorile greco-catolice să preia clădirea.

Fundaţia elveţiană a încheiat un act de donaţie în 1996, prin care clădirea revenea congregaţiei greco-catolice. Tot atunci, Primăria din Odorheiul Secuiesc s-a adresat instanţei pentru a intra în posesia clădirii construite de elveţieni.

La 27 mai 1997, surorile greco-catolice au ajuns la Odorhei, ca să facă curăţenie în clădire. Au mers la liturghia de dimineaţă, la biserica romano-catolică din oraş. Când s-au întors, erau aşteptate de reprezentanţi ai Primăriei, care le-au spus că trebuie să plece din clădire. Alături de aceştia – sute de oameni care le huiduiau. Surorile au rămas.

Aşa că au fost bătute, târâte de păr şi aruncate devale, ca nişte saci cu cartofi. Pe uşile casei construită de fundaţia elveţiană au fost puse sigilii cu ştampila… Republicii Socialiste România. Aruncate în stradă, cu bagajele şi mâncarea închise în clădire, surorile au plecat la Bucureşti şi au bătut în poarta Guvernului.

Aşezământul, păzit de Poliţie şi Jandarmerie

Au putut să se întoarcă abia în decembrie 1997, cu ajutorul Jandarmeriei şi Poliţiei, care le-au păzit timp de trei ani.

Un an au făcut curăţenie, au cărat mobilele trimise de elveţieni şi au aranjat clădirea. Cu greu, căci autorităţile locale nu le lăsau nici măcar să se racordeze la reţeaua de apă, aşa că au spălat cele 200 de camere şi geamurile cu apă adusă de pompieri sau cărată cu găleata.

După un an de pregătiri, au adus primii 10 copii. De atunci, s-au tot înmulţit”.

Aşa stăteau lucrurile acum 10 ani, descrise de colegii Carmen Pleşa şi Valentin Zaschievici, de la „Jurnalul Naţional”.

De la 10 copii necăjiţi, la 150

Între timp, cei 10 copii s-au făcut cam 150. Toţi cei care au plecat de aici au ajuns oameni respectabili, cu meserii onorabile, parte a unei societăţi care-i aruncase la marginea ei, de mici.

Una dintre copilele crescute la Odorhei a absolvit Medicina, iar azi e doctoriţă într-un spital din Franţa. Mulţi alţii au absolvit diverse facultăţi, Şi toţi copiii crescuţi de măicuţele de la Odorhei, care s-au prezentat la Bacalaureat, l-au şi promovat. Niciun picat la Bacalaureat, de cel puţin un deceniu încoace!

„Douăsprezece măicuţe se încăpăţânează de două decenii să ţină vie flacăra românismului şi a credinţei greco-catolice la Odorheiul Secuiesc, zonă în care 93 la sută din populaţie o reprezintă maghiarii.

Cea mai importantă misiune a călugăriţelor este însă creşterea, educarea şi pregătirea pentru viaţă a copiilor orfani sau care provin din familii cu situaţie dificilă.

Rugăciunea, sacrificiul şi dăruirea măicuţelor îi fac pe aceşti copii să se simtă acasă şi să-şi privească viitorul cu încredere şi speranţă”, conchidea acum doi ani colegul şi amicul Cosmin Puriş, într-un reportaj publicat în ziarul clujean „Făclia”.

Nicio autoritate centrală sau locală nu ajută cu nimic

Călugăriţele şi copiii pe care-i îngrijesc au, însă, nevoie constantă de ajutor. Statul nu-i ajută cu nimic. Autorităţile locale din Odorheiul Secuiesc i-au persecutat dintotdeauna şi, chiar dacă acum nu le mai pot agresa fizic, ca în anii ’90, de vreun ajutor oricum nu poate fi vorba din parte-le.

Speranţa lor suntem noi, ceilalţi. Gândiţi-vă că doar factura de gaz a imobilului, cu circa 200 de camere, costă câteva zeci de mii de lei lunar. Iar cei mici au nevoie de hrană, de rechizite, de ghiozdane şi de câte şi mai câte altele.

În acest ocean de nevoi, fiecare picătură contează. Inclusiv cea cu care vor merge şi colegii noştri de breaslă gazetărească, în 20 decembrie, să contribuie şi ei.

„Punem facturile pe altar şi ne rugăm”

Dacă doriţi să o faceţi şi dumneavoastră, puteţi lua legătura cu măicuţele care-i îngrijesc pe copii la telefoanele 0266 218 205 sau 0266 218205.

Niciun ajutor nu e prea mic pentru aceşti copii. Mai ales că, după cum spunea măicuţa Emilia Trif, sufletul aşezământului, nu o dată „când nu avem cu ce plăti, punem facturile pe altar şi ne rugăm la Dumnezeu. De fiecare dată, se întâmplă câte o minune”.

Alături de cei trei temerari din Târgu-Mureş, vom fi şi noi, peste o săptămână, în vizita lor la aşezământul speranţei de la Odorheiul Secuiesc.

Pentru donaţii:

Contul Congregaţiei Inimii Neprihănite (care administrează aşezământul Casa „Sf.Iosif”):

Unicredit Ţiriac Bank, Sucursala: Charles de Gaulle

Adresa: Piaţa Charles de Gaulle 15 SE, sect.1, Bucureşti

Codul sucursalei: GRIG

CONT Nr. RO34 BACX 0000 0000 3113 3310, Valută: RON

Branch Code: GRIG

ACCOUNT No. RO55 BACX 0000 0000 3113 3320, Currency: EUR

Cod/Code BIC: BACXROBU

Pentru ajutoare materiale:

Sediul Congregaţiei Inimii Neprihănite: str. Abrud nr. 78, Bucureşti, sect.1, cod 011317

Sediul Casei „Sf. Iosif”: Odorheiul Secuiesc, str. Stejarului, cod 535600, jud. Harghita, tel./fax: 0266/218.205

sursa foto: ziarul „Făclia” Cluj-Napoca/Cosmin Puriş

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Citeşte
ŞI

Primarul comunei argeșene Buzoești, fără permis de conducere după ce a fost prins băut la volan

Ion Tănase, primarul comunei Buzoești, a fost depistat conducând...