În cele ce urmează, vă prezentăm un scurt ghid practic. Long-short vă va face, cu puțină îngăduință și solicitându-vă moderat atenția, (mult) mai greu de păcălit.
Pe diverse canale mass-media aflăm că România este o țintă predilectă a propagandei ruse, indicându-se un efort susținut (masiv) și consolidat (de durată) în acest sens. Este un artificiu propagandistic: românii și România sunt vizați pentru că, se înțelege, sunt importanți. Și cum să nu ți se umfle pipota patriotică și să crezi balivernele manipulatorilor de ocazie, când tu ești atât de important?
Vă vom devoala schema după care propaganda rusă pentru România este construită. În continuare, clientul este Kremlinul și operatorii, entități pe care nu le cunoaștem nominal, dar ele există, fără doar și poate:
⦁ Operatorii monitorizează tendințele din online-ul autohton (nu doar Facebook; Whatsapp, grupuri de mail, majoritatea nici măcar nu se regăsesc în mass-media mainstream, ocupată paradoxal de drama femeilor din… Afganistan);
⦁ După ce identifică vârfurile de trafic și interes (discursul public real – n.a.), aceiași operatori compară datele cu agenda clientului, căutând suprapuneri. Compară ce ”împinge” publicul cu ce le convine lor;
⦁ Identificându-le, operatorii promovează aceleași retorici – neo-Securitatea ”agățată” de Vest după metoda loverboy le zice invariabil și agramat ”narative” – pe mass-media de propagandă a Rusiei (de ex. Sputnik), jucând un rol de semnalizare și catalizator. În realitate, ei își trec pe cont propriu o stare de fapt preexistentă. Surferul așteaptă valul și se cocoață pe el, nu suflă-n apă ca să-l genereze;
⦁Mass-media autohtone ”de rit vigilent” raportează temele de propagandă rusești, chipurile pentru a le combate. Nu doar le aduce în prim-plan (involuntar, le promovează), dar antagonizează un segment al populației care susținea independent și anterior temele în discuție;
⦁ Cum românii nu-și abandonează prea ușor crezurile ”de conștiință”, aceștia sunt aruncați în tabăra ”putinistă” și mai devreme sau mai târziu, li se va induce (fortuit) această opțiune.
Limpede, da? Simpliciate, eleganță, eficiență. Totul la un cost minim, pentru că Rusia nu are prea multe fonduri de cheltuit cu românii. E foame mare în Est (de bani, de creiere, de toate) și ai noștri oricum sunt coada Europei și ultimii pe linie în aproape orice!
Ce vrem să spunem:
⦁ Că ”idioții utili” (sau ”tovarășii de drum”?) din mass-media autohtonă crează iluzia unei propagande rusești ubicue, omniprezente și pe cale de consecință, omnipotente. Pe scurt, îi dă putere maximă și o umflă cât nu e cazul;
⦁ Că modelul nostru nu ar avea cum să nu fie cunoscut de ”experții” (capetele vorbitoare de la TV sau capetele de citat din media). Pe cale de consecință, acești indivizi și instituțiile de care aparțin, departe de a genera contrapropagandă (eufemistic numită ”comunicare strategică”), alimentează intern propaganda adversarului, în scop mercantil și de imagine. Pentru bani (majoritar sifonați de la buget) și ca să dea bine la presă și publicul de gură-cască. Așteptăm opiniile acestora cu interes, pentru că, ”Din ciocnirea ouălor ies stigleții, din ciocnirea ideilor iese adevărul” (I.L. Caragiale).
***
Modelul prezentat mai sus explică în parte dinamica AUR, o organizație pur oportunistă. Gașca pestriță lui George Simion captează șoaptele societății, le sortează și ambalează convenabil (ca o firmă de împachetări și livrări) și le trâmbițează în lumina reflectoarelor.
Politicieni și „ziarici” deopotrivă, atacând frontal, berbecește, s-ar putea să-și fi confundat adversarul și să se trezească, treptat-treptat, că luptă cu societatea românească, în parte sau în ansamblul ei. Este o perspectivă neliniștitoare, care justifică și interesul nostru față de subiect.
Despre autor
Născut în februarie 1979, la București, Vlad-Ionuț Musceleanu este licențiat în Psihologie-Sociologie, cu studii postuniversitare în Psihologie militară. Atras de zona mirabilia & obscura, își ghidează publicistica după principiul enunțat de Miguel de Unamuno: ”Scepticul nu este cel care pune la îndoială, ci cel care investighează sau cercetează prin opoziţie cu cel care afirmă şi crede că a găsit”.
