Vlad-Ionuţ Musceleanu, opinie minoritară: Lista neagră, categoria tentativă

Date:

Share post:

Deunăzi a produs inflamare o postare Facebook a partidului AUR, interpretată ostentativ ca sămânță-manifest pentru alcătuirea unei ”Liste negre a presei”:

Haideți să vedem care sunt cele mai toxice și false «organe de presă». Începem noi: G4Media… Completați voi!”.

Grea misiune: ca să faci o listă de ”ticăloși” mai întâi trebuie să fi auzit cineva de ”ticăloșii” ăștia. Iar din miile de comentarii reiese clar că presa scrisă și online pare să nici nu existe în peisajul bazinului electoral al partidului incriminat. Prezente sunt în schimb televiziunile, singurele luate în colimator.

Într-un articol-ripostă semnat în ”Libertatea”, Diana Meseșan selectează tactic acuzațiile generalizatoare, mai larg răspândite printre comentarii:  ”Sunt vândute toate! Orice știre este transmisă după cum vine ordinul! Și toate lovesc în popor! Sub toate aspectele!”; ”Ce ziceți de absolut toată presa, nu a fost și nu este niciunde în lume «o presă cinstită și sinceră», presa e o altă formă de manipulare și nu există guvern căruia să-i pese de oameni”; ”Eu vreau să știu dacă este vreun organ de presă care nu este vândut și nu minte lumea”.

Exemplele de mai sus nu sunt ceea ce crede sau mai degrabă dorește să inducă domnișoara Meseșan; pur și simplu apelezi la ”grămadă” când nu-ți trece prin minte un exemplu concret. Este psihologie elementară aici, coroborată cu ce indicam două paragrafe mai sus.

Hazos este că intriga postării invita la o ”muire” (termen progresist) a redacției G4M. E aproape de negăsit în desfășurător; ca să înjuri pe cineva trebuie să-i știi măcar numele și să ai ceva de care să te agăți: o vorbă, o faptă. Dan Tapalagă se ascunde, dar nu-l caută nimeni (excepție face un comentariu care amintea de incursiunea ilegală a numitului în arhiva SIPA)! Și dacă o să-l caute, o să-i asigure protecția instituțiile unde este încadrat. La instituțiile de presă ne referim…

Ceea ce este mai surprinzător în lista de comentarii este numărul de lăudaci prompți ai G4M și cu greu am numi un organ de presă veritabil care să cultive o brigadă digitală de intervenție rapidă (= postaci). Oricât de corect și de bine ți-ai face meseria, tot aduni 20 de înjurături la o laudă, mai ales în epoca rețelelor de socializare care încurajează (dacă nu chiar determină!) anumite tipare comportamentale. Statistic, este complet improbabilă coordonarea pro-G4M prezentă în comentariile postării AUR.

Însuși termenul de ”Listă neagră” este impropriu; în opinia noastră nu să generează și direcționeze spre presă o anumită ”ură” au vreu aureii, ci să capitalizeze ura latentă a populației față de presă. Care n-are nevoie de AUR ca să existe – n-ai cum să nu percepi presa ca parte din problemă, curva aia bătrână, perversă și vicioasă care s-a boit cu deontologie și se prezintă ca fată mare, cu certificat ginecologic occidental.

Personal am scris la câteva publicații. Mă ocup și cu un anumit tip de investigații, o parte le-ați citit deja, altele vor fi publicate în viitor, unele vor rămâne la sertar (era să mă iau după Tăpălagă și să zic fișet). Vorbesc cu mulți oameni și mă feresc ca dracuʼ de tămâie să amintesc de vreo relație cu presa. Pentru că interlocutorii aduc vorba și fără să deschid discuția: presa minte, exagerează, deformează, trunchiază. Și cuvintele astea vin de la oameni cu cap și carte, nu de la simpatizanți AUR cu seralul la ”școala vieții”. La rândul meu citesc presă românească și mi-ar fi greu să-i contrazic. Că e ”racolată” sau trăiește din finanțări dubioase e după virgulă în context, nici nu mai contează prea mult.

Din punctul nostru de vedere, dacă postarea AUR ar fi fost formulată ”Considerați că mass-media românească informează corect și cuprinzător pe teme relevante?”, comentariile ar fi fost aceleași.

Revenind la articolul Dianei Meseșan (preluat copios și de alții!), sunt amintiți ”Newsweek ori jurnaliști precum Cristian Tudor Popescu, Lucian Mândruță”. Da, apar de câteva ori printre miile de comentarii. Felicitări domnișoarei Meseșan pentru că a căutat acul în carul cu fân, dar tot o formă de manipulare prestează – numele alea apar în doze homeopatice. Și tocmai acest stil publicistic înșelător întors din condei, la mare modă în presa românească, alungă publicul, îi determină reacțiile și-l aruncă în tabăra AUR.

Autorul rândurilor de mai sus și-a exprimat poziția față de gașca aureilor. Teoretic, nu poate fi bănuit de simpatii, deși în România e posibil orice; s-a întâmplat și la case mai mari. Însă cu timpul a înțeles ceva: adevărata miză a luptei cu fake-news-ul este monopolul minciunii și democrația este bună pentru unii doar când au mâna câștigătoare. În caz contrar, tranșează jocul cu procurori și cu dosare fabricate și nu numai în politică.  

De asemenea, reamintim că marile drame ale trecutului nu trebuie sau mai exact n-ar trebui exploatate în scopuri partinice, meschine, și într-o retorică nelipsită de penibil. ”În comentariile la postarea AUR, toată presa e descrisă ca fiind «mânjită, vândută, mincinoasă», ceea ce e un discurs tipic fascist, adaugă jurnalistul (Dan Tăpălagă dixit – n.n.)”. Domnuʼ Dan, iată ce scriam, recent: ”Mass-media exaltată, de tip hienă, trăind sub imperativul premierei și bolnavă de scenarită cronică, lipsită de orice discernământ sau simț al responsabilității publice”. Ia zi, cumetre, n-om fi și noi ”fasciști”? Și continuând sofismul distinsului gazetar, am fi tentați să-l acuzăm că reprezintă un factor de proliferare a fascismului în România, pe bază de falsă etichetare: nu-ți place cum pun eu problema, ești fascist #băbăiatule!

Nota redacţieiLa fel ca şi colegii de la G4Media, nici noi nu suntem organ de presă stipendiat în vreun fel de statul român. Nu avem niciun contract de „publicitate” cu autorităţi de stat, ale puterii locale, cu companii de stat sau controlate de autorităţile locale şi cu niciun partid politic. Ne finanţăm exclusiv din surse private.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Popular