Inaugurăm azi o rubrică dedicată unui domeniu cu totul aparte, pe care vă lăsăm plăcerea să-l descoperiţi singuri. Autorul ei e un nou colaborator al site-ului nostru, dl Vlad-Ionuţ Musceleanu.

Născut în februarie 1979, la București, Vlad-Ionuț Musceleanu este licențiat în Psihologie-Sociologie, cu studii postuniversitare în Psihologie militară.

Vlad-Ionuţ Musceleanu este ultimul venit între colaboratorii site-ului nostru şi va susţine o rubrică periodică dedicată unui domeniu aparte al psihologiei

Atras de zona mirabilia & obscura, își ghidează publicistica după principiul enunțat de Miguel de Unamuno: ”Scepticul nu este cel care pune la îndoială, ci cel care investighează sau cercetează prin opoziţie cu cel care afirmă şi crede că a găsit”.

Luneta de alamă

Rezumat, cazul ”Luneta de alamă” sună astfel: un domn cumpără în 1992 o lunetă de sec. XVIII de la un anticar. Apoi, în noiembrie 1995, accidental, descoperă un document rulat în interiorul ei. Un document ufologic, o ”coală de desen cu dimensiunile 288/175 mm. Schița superioară – 83/166 mm – este realizată cu cerneală roșie, iar desenul inferior – 188/166 mm -, cu cerneală neagră”.

            Ca material probator se prezintă ochianul cu obiectivul crăpat și desenele de pe misterioasa coală. Restul sunt speculații.

            În ciuda faptului remarcat de Dan D. Farcaș că OZN-ul din document seamănă izbitor de mult cu cele din fotografiile lui George Adamski (dovedite fără drept de apel ca falsuri ordinare), ufologii români au preluat materialul, l-au ”atestat” și l-au plimbat prin presă, prin cărți, pe la simpozioane naționale și internaționale.

            În această afacere, avem un document: o coală de desen și două schițe realizate cu două cerneluri diferite. Vrei să-l datezi? Fă analize fizico-chimice. În ce constau ele puteți afla urmărind epopeea hărții Vinland-ului.

            Analize. În lipsa lor, prudența e lege. Nu și pentru ufologii români, care au preferat să analizeze ”stilul grafic” și seriile numerice din cadranul superior.

            ”Din dorința de a imita aventura descoperirii unui text neștiut sau din nevoia de a ascunde, măcar de formă, paternitatea unei opere de ale cărei consecințe politice sau de al cărei succes autorul nu era sigur, s-a născut deci motivul literar al «scrierii» găsite, atribuită unui autor cunoscut sau necunoscut (inventat pur și simplu). Procedeul a fost frecvent, mai ales în epoca romantică”.

            Citatul de mai sus este literatură despre literatură. În cazul ”Lunetei de alamă” este vorba despre altceva:  de o plasare.

            Pentru a fi ”învechit”, documentul este ”atașat” unui obiect vechi, de proveniență incertă și apoi descoperit ”întâmplător”, convenabil și neimputabil. Un procuror ar râde în hotote de construcția facilă a scenariului. În schimb, câțiva ufologi români, naivi sau doar oportuniști, au înghițit gălușca, cu tot cu lingură și cu farfurie. Ba chiar ar fi înghițit toată masa, dacă nu le-am fi tras-o de sub coate.

            În rezolvarea cazului ar fi putut fi exploatată o scurtătură dacă cei implicați ar fi abandonat gândirea dezirativă și nu s-ar fi concentrat exclusiv pe ”obiect”, ci pe context. Cine este domnul cu luneta?

            Botar Remus-Claudiu s-a născut în data de 28 mai 1946. După 1990 a înființat Fundaţia Franco-Română Internaţională (FFRI) și a trecut la fapte, sub nom de guerre Botarro. De la Botar + RO. Creativ și original, în stilul robotului Robo.

            Botar Remus-Claudiu (zis Botarro) și FFRI sunt implicați în malversațiuni cu opere de artă la nivel național și internațional. Pentru interesați, este vorba de realizarea și manipularea de copii după obiecte de patrimoniu, atribuire frauduloasă și introducerea unor detalii care nu sunt susținute de nimic. Pentru conformitate, a se vedea poziția dnei. Sorana Georgescu-Gorjan față de ”Portretul lui Brâncuşi (cap)” al Miliței Petrașcu, transformat de Botarro în «autoportret colectiv» Brâncuși/Milița Petrașcu, creat chipurile de Milița și completat de Brâncuși în anii 30, pentru că nu ar fi fost destul de «dacic»”. Mai reținem, în contextul Expoziției ”Brâncuşi-Botarro”, ”promovarea unor lucrări cu statut dubios”.

            Este greu de crezut că în afara câtorva ufologi români (și campion a fost Călin N. Turcu!), ar mai exista cineva dispus să crediteze un document de epocă dubios, descoperit în condiții mai mult decât ciudate de o persoană care prestează în zona gri a artei, la limita legii sau dincolo de ea.

            Cazul ”Luneta de alamă” este exemplul clasic al expresiei neaoșe ”s-a întâlnit hoțul cu prostul”. Și totuși, nu ne permitem să-l numim pe răsposatul ufolog Călin N. Turcu ”prost”. Prin extensie, nici lui Botar Remus-Claudiu nu-i vom zice ”hoț”. Doar controversat.

Vlad-Ionuţ MUSCELEANU

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here