În vara lui 2019, Caracal, capitala neoficială a absurdului românesc, oferea spectacolul macabru al numitului Dincă Gheorghe (până la pronunțarea Justiției, doar suspect în omorârea a două tinere: Alexandra Măceşanu și Luiza Melencu).
Există o atracție dubioasă a publicului pentru astfel de subiecte, provenită nu din perceperea dramei (reală pentru apropiați, mimată inabil de restul), ci dintr-o bârfă a crimei, devenită subiect de show, can-can și conversație ușoară. Sunt unii care văd în acest afect colectiv o reacție firească, normală.
Că este tocmai invers și mai degrabă este vorba de o lipsă de compasiune dezumanizantă, ne-o indică relatarea unei domnișoare de la un ziar argeșean: la un moment dat, cineva venise să publice la gazetă o fotografie cu creierii victimei unui accident rutier, împrăștiați pe asfalt într-o mâzgă diformă. Fotoreporterul de pripas s-a mirat de refuz, conștient de apetitul presei pentru astfel de ”știri”.
Cazul ”Monstrului din Caracal” (titlu cu lipici, ales tot din considerente mercantile) s-a menținut luni de zile în atenția publicului, fiind detronat doar de apariția noului carcalac asiatic. Teoria noastră este că observate cu atenție și asimilate corespunzător, oamenii, faptele și evenimentele din siajul crimei oltenești ar fi putut constitui un veritabil ”vaccin informațional”. Să le enumerăm:
• Instituții acționând inept, cu suprapuneri de competențe și jurisdicții, pe fondul unei legislații ambigue. Când nu-și pasau decizii sau stăteau să păzească poarta, se înghesuiau penibil la locul crimei;
•Cârduri de balauri cu funcții mari, declaragii cu figură studiată, atenți să dea bine pe sticlă și nu cum să-și facă treaba;
• Șefuleți departamentali inapți, incompetenți numiți politic, care acționează defazat și adesea la limita legii, dar care știau să se acopere cu hârtii și să joace miuța cu responsabilități;
• Organe acționând amatoristic și în regim de ”breaking news”, desfășurătorul fiind condiționat de regia carului de reportaj, lentila camerei și microfonul știristei;
• Comunicare oficială defectuoasă, necoordonată, incompletă și contradictorie. Adică fabrică oficială de zvonuri alimentând inevitabila zvonistică de fundal;
• Mass-media exaltată, de tip hienă, trăind sub imperativul premierei și bolnavă de scenarită cronică, lipsită de orice discernământ sau simț al responsabilității publice. Din rechizitoriu reiese că Dincă cerceta și free-energy, pe-asta a ratat-o mass-media;
• Subsecvent, ”rușii” și pericolul ”măsurilor active”. Samsarii internaționali de armament și politrucii de la butoanele României ar vrea să credem că nu jurnaliștii români au dat dumele cu traficul de carne vie de la Deveselu și așa mai departe, ci șpionii lui Putin;
• Lipsă totală de respect pentru viața privată și intimă. Aici intră și scurgerile dirijate de la organe, în disprețul legii și al bunului-simț;
• În paralel, ”fact-check”-erii, unii ”capsați” grav. Avem în lucru un material despre un astfel de personaj, contributor (?!) la o platformă de gen: fără o minimă cunoaștere a subiectului, junelui i-a cășunat pe un general de elită al armatei române, decedat de niște ani, pe care-l acuză aiuristic de verzi și uscate;
• Inflație de experți mai mult sau mai puțin autointitulați. Alături de fanfaronii de talk-show amintim milioanele de români care deveniseră specialiști în incinerarea cadavrelor și calcinarea oaselor la butoi. Ai fi zis că principala distracție a compatrioților este grill-ul de week-end cu domnișoare, proaspete, rumenite și prăjite până la cenușă în fața blocului sau în fundul curții;
• Personaje apropiate sistemului gata să capitalizeze în interes propriu, suindu-se pe cadavre la propriu (Cumpănașu e campionul absolut, dar au fost și alții!);
• Mai presus de toate, principul de clică mafiotă potrivit căruia cadrele ”de la stat”, ”ai noștri” cum s-ar spune, nu pățesc niciodată nimic. Îi demitem, îi rotim și cad ca pisica-n picioare, pe un post și mai baban. O veritabilă metodă de promovare: cea a eșecului.
”În limba chineză, cuvântul «criză» este compus din două caractere, unul reprezentând pericolul și celălalt, oportunitatea”. Această memă motivațională este extrasă din repertoriul discursiv al lui J.F. Kennedy și este eronată; al doilea caracter s-ar traduce mai degrabă ca ”punct de inflexiune”. Noi o folosim pentru a indica că din necazurile de la Caracal s-ar fi putut învăța ceva, mai ales că toate cele punctate mai sus le regăsim în reacția statului și a societății față de coronavirusul pandemic.
Și oricât de absurd ar părea, este mai probabil să fim un popor de specialiști epidemiologi, infecționiști, virusologi, geneticieni, și ce alte ramuri se mai ocupă cu boala, decât o sumă de milioane care cremează hoituri din pasiuni perverse. În vara-toamna lui 2019, taximetrist, coafeză sau ”expert” TV, toți erau fierți pe descompunere termică artizanală. Ați văzut măcar unul dintre deontologii îmbuibați cu ”fact-checking”, care să iasă public cu mesajul: ”Măi oameni buni, hai să ne păstrăm în niște limite, că vorbim prostii în necunoștință de cauză”. Sigur că nu; nu veniseră încă banii de combătut. De ce n-ar fi aceiași români, acum, experți în viruși?
Alexandru Cumpănașu nu parazita proximități ale sistemului, ci era chiar omul sistemului, alimentat (inclusiv financiar) de sistem. Circul Cumpănașului de atunci este identic cu cel al Dianei Iovanovici Șoșoacă, în contexte și cu ”detalii” similare, inclusiv în complicitatea vinovată a presei care i-a promovat pentru click, like & share. Pe scurt, pentru bani.
Cât despre ”experți”, am căzut din lac în puț: de la opiniile profesionale ale criminalistul arondat Agiei lui Caragea-Vodă, la Octavian Jurma și Răzvan Chercheș, șmecherași limbuți cărora le-a rămas C.V.-n pană. De-aia de combustibil, care are și un nume dedicat.
E și plictisitor să enumerăm toate apropierile, mai ales că este vorba de suprapuneri situaționale 1:1. Una peste alta, considerăm că din tevatura caracaleană n-a învățat nimeni nimic. Și de-aia credem că fetele alea două au murit degeaba.
Despre autor
Născut în februarie 1979, la București, Vlad-Ionuț Musceleanu este licențiat în Psihologie-Sociologie, cu studii postuniversitare în Psihologie militară. Atras de zona mirabilia & obscura, își ghidează publicistica după principiul enunțat de Miguel de Unamuno: ”Scepticul nu este cel care pune la îndoială, ci cel care investighează sau cercetează prin opoziţie cu cel care afirmă şi crede că a găsit”.
