Deşi la televizor şi la radio ni s-a repetat obsedant, de mai bine de un an de zile, să ne spălăm des pe mâini, ca măsură de protecţie sanitară în contextul pandemiei de Covid-19 (coronavirus), sunt o mulţime de sate argeşene – dar şi în multe alte locuri din ţară – în care apa este un lux. Sub o treime dintre satele României beneficiază de apă curentă; celelalte se descurcă cu ajutorul fântânilor.
Drama e acolo unde aceste fântâni nu există, unde puţurile au secat, sau unde apa acestora nu e potabilă. Sunt o mulţime de locuitori ai satelor care fie au acces limitat la apă potabilă (aceasta, adesea, abia ajunge pentru animalele din ogradă), fie nu au acces deloc.
Pentru aceşti compatrioţi, deloc puţini la număr, îndemnul „spălaţi-vă des mâinile cu apă şi săpun” aduce a bătaie de joc.
E şi cazul satului Valea Brazilor, din comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, despre care am scris în mai multe rânduri. În zadar s-a luptat o localnică, dna Simona Niculescu, în Justiţie, cu autorităţile, locale şi judeţene, nepăsătoare ori indolente. A obţinut, în instanţă, o sentinţă definitivă şi executorie, prin care Primăria şi Consiliul Local sunt obligate să introducă reţea de apă şi canalizare în Valea Brazilor, încă de acum vreo trei ani.
Degeaba, însă, nu s-a făcut nimic. Rectificăm, ceva s-a făcut: s-a „dat drumul” la documentaţia pentru introducerea apei curente în sat, dar munca efectivă la materializarea proiectului va începe „când se vor identifica sursele de finanţare”. Adică, tradus în româneşte, la Sfântu’ Aşteaptă. Sursele astea de finanţare nu sunt identificate şi nici nu vor fi prea curând.
Spunem asta pentru că primarul din Băiculeşti, Niculaie Dragnea (PSD), e foarte bun în a identifica surse de finanţare ca să-şi trimită în concedii la mare şi în deltă, pe banul public al comunei, concedii mascate sub forma unor „cursuri de perfecţionare”, după cum am arătat deja zilele trecute.
Nu poate identifica, însă, nicio sursă de finanţare ca să se conformeze sentinţei judecătoreşti care-l obligă că introducă apă curentă la Valea Brazilor.
Mai mult, la cererea dnei Niculescu, de a i se asigura măcar apa pentru nevoile curente ale gospodăriei, primarul Dragnea i-a răspuns că „nu dispune de mijloace de transport autorizate pentru transportul apei potabile”. E de râs, dacă n-ar fi de plâns.
Aşa că, în disperare de cauză – fără apă nu se poate trăi – Simona Niculescu îşi asigură apa potabilă chemând taxiul de la Curtea de Argeş şi mergând cu bidoane de apă (neautorizate, pesemne, dar totuşi bidoane) la un izvor din apropierea mănăstirii Tutana.
În locul primarului din Băiculeşti, altuia i-ar crăpa obrazul de ruşine.
sursa foto: arhivă personală Simona Niculescu
