Actualul Schit Sf. Nicolae din municipiul Giurgiu a fost geamie turcească până în anul 1830, când aceasta a fost transformată în locaș de cult ortodox. Biserica se mândrește cu deținerea unei reproduceri fără valoare a ”Vălului Veronicăi”, un tabloul descris ca ”icoana care clipeşte” și ”unica icoană cu efect de hologramă, în care ochii lui Iisus se închid și se deschid”.
”Vălului Veronicăi” de la Giurgiu nu este o icoană, ci un tablou (semnat în partea superioară dreaptă; nimeni nu a mai văzut icoane semnate!), operă a pictorului austriac, Gabriel Cornelius Ritter von Max (1840-1915). Un rătăcit cu o spiritualitate confuză, labilă și obscură.
Aparent, copiile tabloului provin din Ierusalim și sunt închinate fără discernământ de reprezentanți ai bisericii și credincioși, fără a li se cunoaște originea, semnificația și inadecvarea într-un lăcaș de cult ortodox. Am întâlnit astfel de reprezentări în mai multe locuri din țară, în special în Muntenia și am rămas cu impresia că ceea ce atrage este iluzie optică de la nivelul ochilor, de parcă credința adevărată are nevoie să fie întărită prin trucuri ieftine.
Din anul 2005 biserica de mir Sf. Nicolae a fost transformată în schit și era de așteptat ca dimenisunea duhovnicească să se consolideze. Dar…
Adăugăm un aspect inedit: existența unui instantaneu cu Regina Maria a României (1875-1938), realizat de fotograful Franz Mandy (1848-1910). În fundal apare chiar tabloul în discuție. Până în prezent este cea mai veche atestare documentară a prezenței sale pe teritoriul României. La acea dată, Maria era încă de rit anglican; va trece la ortodoxie în 1914, cu ocazia încoronării şi la credinţa Baha’i în 1926, devenind primul cap încoronat din lume care a aderat la această (pseudo?)religie.
sursa foto: reproducere Franz Mandy
