Există o eroare de interpretare tipică rezumată în sintagma ”seamănă, este”. Am avut pe stradă un tâmplar căruia conținutul unei sticle cu otravă de gândaci i-a semănat a băutură alcoolică. A supt din ea până l-a luat IML-ul, țeapăn.
Întâmplarea a fost cu happy-end: s-a trezit la o zi și ceva pe masa de la morgă. După un timp a plecat din cartier și nu știu ce s-a mai ales de el; probabil povestește despre lumea de dincolo printr-un sat uitat de lume.
Pe baza lui ”seamănă, este”, diverși oscilând între simpatici și speciali descoperă prezențe anacronice în redări de epocă: fotografii, filme, tablouri.
Ultima apariție în galeria prezențelor insolite e un Iphone într-un tablou al pictorului austriac Ferdinand Georg Waldmüller.
Tabloul lui Waldmüller datează din 1860. Este intitulat ”Die Erwartete”, în română ”Cel așteptat” (și nu ”Așteptatul”, care introduce confuzia între acțiune și persoană).
Fără doar și poate, atenția tinerei este concentrată pe o carte de rugăciuni și nu pe ultimul model de Iphone (a se vedea și rozariul din acccesorizare). Greu de spus la ce-ar fi putut fi folosit un smartphone în secolul XIX fără electricitate și rețea.
Cel care mi-a semnalat subiectul a fost atras de variația interpretării în funcție de paradigma tehnologică. Mai mult sau mai puțin – chiar dacă se viralizează orice aberație, timpul de expunere e prea scurt pentru a se fixa ceva. Sărindu-se puricește din viral în viral, totul se rezumă la divertisment.
Ce impresionează în tema pictată de Waldmüller este atemporalitatea ”vacii-n drum”. Imaginea persoanei abrutizate care traversează fără a-și ridica ochii din telefon, fără a-și lua minime măsuri de precauție. Sau a ”telefonistei de zebră”, pentru a rămâne la genul indicat de tablou.
Expresia cu ”vaca-n drum” își are originea în lumea satului. Eram cu un prieten la Pietrele Rotării, trec pe lângă noi câteva vaci și Dumnezeu știe ce le-a atras atenția. Au rămas pironite în mijlocul drumului de căruță ore întregi, fixându-ne tâmp, imobile. De aici și ”te uiți ca vaca”. Nu sunt insulte la origine, ci realități concrete.
Un mic accent și pe tema viralelor. Există iluzia că în secolul XXI s-a înmulțit prostia. Nu, e doar sporul demografic și vizibilitate crescută. Ce e nou în schimb, e capacitatea de grupare și acțiune coordonată. Și asta va duce, cel mai probabil, chiar din timpul vieții noastre, la instaurarea unor dictaturi teribile.
sursa foto: Vlad Ionuţ Musceleanu
