Primu’, renumit. Autor de piese fecund, prețuit. Decedat în vară, la vreo nouăzeci. Al doilea, actor. D-al nostru, iubit. Tandem dramaturgic total potrivit. Întrucât „Jack’s women” în varianta română de azi a întrecut așteptările cert. Și paf ne-a lăsat. De parcă Neil pentru Ștefan ar fi scris-o. Să-l pună neapărat în valoare. Dându-i prilej a evolua minunat. Fluent, atent și fără cusur. Atent la vorbe și gesturi. La nuanțele nenumărate. La tonuri, mișcări, exprimări. I se potrivește rolu’ cum n-aș fi gândit. Înconjurat de „femeile sale” dă o probă de măiestrie reală pe scenă. Cu energie, convingere și chibzuință din plin. Dezinvolt, fermecător, convingător și senin…
I-am spus după, în culise, că-i calcă pe urme tatălui său în chip viguros. Onorându-l și bucurându-l neîndoios. La fel și pe autor. Iar teatrul autohton, să nu mai vorbim. L-au însoțit în efortu-i Carmen Tănase, Andreea Vasile, Anca Dumitra, Luminița Erga, Nadiana Sălăgean, Diana Roman, Bianca Maria Berculescu, actrițe tot mai active prin București și nu numai. Regizor, în formă, Claudiu Goga. Reușind cu toții să ne facă părtași la o viață de om. American, cu probleme de cuplu, la juma de veac. În casă și-n cap, omu fiind scriitor. Amestecând planurile involuntar și creând astfel încărcătura comediei. Ori, mai degrabă, a dramei. Pentru că Simon le-a combinat subtil, ingenios, cu folos. Izbutind lucrare perenă, meșteră și demnă de-a fi pretutindeni adusă la rampă. Desigur, cu artiști pe măsură. Capabili să dea la iveală, perfect, orice amănunt. Și să rostuiască întregu’ desăvârșit. Adecvat, echilibrat și cu vrednic rezultat. Ca la Pitești, de exemplu. Unde „Jake și femeile lui” atrase în ăst Brumărel aplauze lungi și justificate. Cucerind ambele sexe în unanimitate…
Adrian SIMEANU
