E neîndoielnic: unde-i Mălăele, este comedie. Haioasă, spumoasă, sigur savuroasă. Da’ și poezie dintr-a mai aleasă. Nichita, Brumaru fiind două nume și mâine vestite. Ale căror versuri le-a inclus deștept într-un one man show. Superrecital ce îl reprezintă și îl definește. Ca actor de vârf, în zilele noastre. Născut, nu făcut, pentru munca asta perfect conceput. Comicu’ țâșnind din el natural. Ca și versu’ fain, rostit ideal. ”Sunt un orb” confirmă –  pentru-a câta oară? – al său cert talent. Fără vreun pic de decor, Horațiu, pe scenă singur, recită tulburător. Răscolindu-ne de zor cu al strofelor fior. Ori făcându-ne să râdem dacă umblă la umor. Inteligent, evident, totu’ cu tâlc suculent. În minte și în suflet intrând astfel deplin. Păcat că melanju-i vrednic și subtil îi este cam scurt. Meritând, socot, până-n zori să ție. Și, cu alt prilej, mai larg să ne-mbie…

Adrian SIMEANU

sursa foto: Facebook/HoratiuMalaele

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here