Așa i se spunea în Moreni. Fincă mama sa la pâine lucra. Vădind drag de teatru în adolescență, ajunge studentu’ doamnei Sanda Manu. Ca, în an secund, să fie ales pentr-un film de top la vremea aceea: ”Reconstituirea”. Cenzurat îndată, c-ar denatura. Comunism neghiob, dictatorial…
De-atunci, viața lui a pendulat între dramaturgie, cinematografie și gazetărie. La acest moment, actor consacrat și apreciat. Manager la ”Comedia” din Centrul Vechi, eficient. Căci pe-a ei scenă se văd lucruri delicioase. Montări super, savuroase. Cu tâlc, umor din abundență. În echipe cu Maia, Horațiu, Filip, Bănică, Teodosiu, Găitan, Vizante, Bisericanu, văru’ Săndel și alții la fel. Marcel Iureș, partener în varianta dramatizată a ”Moromeților”. Toca, Mazilu, Dabija, printre regizori. Şi câte, câte altele, care mai de care…
Doina Papp, critic de teatru, a scris chiar o carte despre omu` nostru. Reconstituindu-i util, în vorbe și poze, existența de septuagenar în prezent. Încă viguros, activ și vizibil pe plai mioritic, în planul artistic. C-un recital umblând prin țară, mai nou. Cuvinte, imagini, amintiri, destăinuiri, laolaltă, cu rost. Altfel spus, poezie, melancolie, prietenie. S-a văzut în final, când holu` de la ”Davila” s-a umplut de argeșeni, la autograf. Tineri și maturi stând de bunăvoie la rând. Mâna cu Vuică să dea, să se pozeze cu el. Show-ul său încheind binevenit, nimerit un festival piteștean de profil, acum, în Brumar…
Îl știu pe George Mihăiță de niște ani. E vrednic, jovial, simpatic. Eu fiind adesea în sala bucureșteană plăcută, ca spectator. Neîndoios, oi mai merge. Că-mi place să aflu ce se întâmplă acolo-n sezon. O să fie cu folos, mereu am fost norocos. Având cert de povestit acasă întors…
Adrian SIMEANU
surse foto: Agenţia de Carte, Facebook/George Mihăiţă
