Teatrul zilelor noastre: De pe scene dunărene,…

0
247

…două piese noutăți văzute de pe gradene. Căci se jucară chiar între spectatori la festivalu’ cel piteștean din Brumar. Mai întâi, ”Regina frumuseții din Leenane”. Subiect irlandez din veacul acest’. Martin McDonagh, autor britanic. Un text ce dă adânc de gândit. Acelora care nu iau totul în râs. Singurătatea, îndeosebi. Bătrânețea și răutatea. Nebunia și matricidul. Toate, înfricoșătoare. Răscolitoare, copleșitoare. Liliana Ghiță, Irina Naum, mamă și fiică în ăst univers. De oriunde-n lume, tot mai proliferant. Prima, chiar premiu primind aici, la ”Davila”. La rându-le, Cristian Naum și Ștefan Mihai le-au întovărășit potrivit în demersu’ scenic demn de urmărit. Făurit curajos, inimos de un tânăr harnic. Vlad Cristache, din noul val, zic, promițător. Regizor și scenograf, în cazu’ de față. La ”Jean Bart” din Tulcea. Ce-a demonstrat adecvat că și pe meleagul acela arta dramatică este la ea acasă necondiționat…

Precum e și în Galați, la ”Fani Tardini”. Unde Andi Gherghe montă ceva scris de colegu’ Szekely Csaba. Sub patruzeci amândoi și foarte activi. Pe la Târgu Mureș, cu precădere. ”Monstrul nisipurilor” se cheamă producția lor, metaforic și sugestiv. Probleme de cupluri, varii caractere aducând sub ochi. Superficialitate, senzualitate, trivialitate. Lipsă de emoții, valori, idealuri de soi. Minciună și sex sugerat îmbelșugat. Așa cum ne-nfățișăm și prin lume ne purtăm. Anghel, Buda, Ajder, Clopoțel, Călin, Ghinea, Forir, Horghidan, Uja și Toma sunt cei angrenați în astă poveste cert contemporană. Căutând cu toții să se achite de sarcini și să ne arate ceea ce trăim. Într-un decor minimal, da` vădit funcțional…

Altfel spus, concluziv, teme actuale. Despre oameni cu bune și rele. Nu spectaculoase, nu ingenioase, da` ilustrative. Spre luare aminte și cu-nvățăminte. Pentru-a noastră minte mereu agitată și înfierbântată de nefericire. Drame, în fond, în ciuda comicului pe alocuri forțat. Adică, teatrul zilelor noastre, nu de altădat’. Fără îndoială și la urma urmei ăla meritat…

Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here