Muscelean pur-sânge, născut acum 27 de ani la Schitu Goleşti, lângă Câmpulung, Simon Măzărache a fost o mare promisiune a fotbalului românesc.

S-a format ca jucător la Sporting Piteşti, de unde a fost „ochit” repede de Dinamo Bucureşti, care l-a transferat, iniţial, ca să-l rodeze la echipa a doua.

În 2014 a revenit acasă, la Câmpulung Muscel, unde a avut un sezon fulminant 2014-2015: 26 de goluri în 37 de meciuri, adică o medie de goluri marcate pe meci cum pe vremuri mai reuşeau doar Niculescu, Dănciulescu sau Ionel Ganea.

Ca atare, trecerea lui la CSU Craiova a fost o răsplată firească. Însă, din nefericire, a urmat o accidentare urâtă, care l-a ţinut departe de gazon cam vreo jumătate de an. În lumea fotbalului se ştie că după o astfel de pauză îndelungată, o revenire la acelaşi nivel e aproape imposibilă.

Măzărache e, însă, un luptător, care a împrumutat ceva din tenacitatea şi ambiţia antrenorului său de la Dinamo 2, fostul internaţional Florentin Petre. Aşa că a strâns din dinţi, a tras de el, a luptat şi acum e o piesă de bază în angrenajul lui CS Mioveni, echipă situată acum pe locul secund în Liga 2, loc de promovare.

Simon Măzărache e aproape, astfel, de revenirea în eşalonul de top. Acolo unde e locul acestui fotbalist talentat, ambiţios, dârz şi „oportunist” în faţa porţii adverse.

Fire ceva mai interiorizată, Măzărache n-a prea fost niciodată un răsfăţat al presei. Ne-a luat ceva timp să-l convingem să ne răspundă la câteva „pase”, însă, a meritat aşteptarea.

Secvenţă din meciul de campionat CS Mioveni-Gloria Buzău, încheiat 0-0

Vă adresăm invitaţia să descoperiţi, în rândurile de mai jos, un tip modest, harnic, dedicat 100% meseriei sale de fotbalist profesionist, cu o filozofie de viaţă sănătoasă, rectilinie, de la care mulţi dintre noi avem ce învăţa.

De ce crezi că n-ai reuşit să te impui la nivelul primei ligi, deşi ai debutat foarte bine şi ajunseseşi la un moment dat la o echipă cu pretenţii, cum e CSU Craiova?

M-am impus la Craiova, în doi ani am jucat 50 şi ceva de meciuri. Apoi a venit Mangia (italianul Devis Mangia – n.r.) și-a renunţat la mine. A vrut alt stil de joc, în care eu nu mă încadram… am plecat apoi la Juventus Bucureşti, unde am avut o prestație bună. Apoi a venit o accidentare urâtă; eram poate in cel mai bun moment al carierei mele și parcursul meu bun s-a întrerupt pentru o perioadă. Am stat şase luni, apoi am ales Concordia Chiajna, am fost dorit. Dar şi acolo, după ce am semnat s-a schimbat totul.

În fotbalul românesc sunt rare reveniri ca a ta, după aproape un an de pauză, la nivel înalt. Doar fostul internaţional dinamovist Florentin Petre a mai reuşit aşa ceva. Ai luat ceva din ambiţia lui, din exemplul lui?

Am luat ceva bun de la el, l-am” prins” la Dinamo 2, antrenor secund. A avut foarte mare grijă de mine și m-a ambiţionat în toate. Mi-a spus că doar prin ambiție o să reuşesc. A fost printre puţinii antrenori care, la începutul carierei mele, au avut încredere în mine. La fiecare antrenament avea grijă să vină la mine, să vorbească cu mine, să mă mobilizeze, să mă integreze. Florentin Petre îmi cumpăra chiar şi vitamine, din banii lui. Era foarte ataşat de mine Petre, îmi spunea tot timpul că am talent și trebuie să profit de șansă care mi s-a dat. Îi voi fi toată viaţa recunoscător.

Crezi că viaţa îţi va da şansa să revii din nou în prima ligă? Eşti pregătit pentru asta?

Da, am şanse. Am trecut prin multe momente dificile în carieră, ştiu să o iau de la capăt. Nu mă tem de eşecuri sunt un luptător. Am şanse să revin în Liga 1. Echipa mea, CS Mioveni, are mari șanse să revină în Liga 1; ar fi cea mai frumoasă revenire pentru mine, mai ales că sunt muscelean, deci argeşean.

Ştii că la liga secundă şi CS Mioveni, şi FC Argeş, au şanse la promovare. Dacă se va relua campionatul şi se va duce la sfârşit, care din ele crezi că va promova?

Îmi doresc să promoveze ambele, dar e dificil, pentru că UTA pare de neoprit. Locul I pare să fie clar al lor. Rămâne de văzut, însă, ce se întâmplă. Mai e şi varianta promovării prin baraj, pentru echipa de pe locul 3. Aşa că, e posibil să intrăm în Liga I şi noi, şi FC Argeş. Aş fi fericit să se întâmple asta.

Când va veni vremea să renunţi la activitatea sportivă, ca jucător, vei mai rămâne în fotbal sau ai de gând să te dedici altor ocupaţii?

Nu m-am gândit niciodată ce o să fac după ce îmi pun ghetele în cui. Nu ştiu dacă m-aş vedea antrenor. Mi-aş dori să-mi deschid o şcoală de fotbal, dacă aş avea posibilitatea.

În viaţă, dacă știm să motivăm copiii, o să avem rezultate, copiii au nevoie de încurajare și de modele. Ne-au rămas foarte puține. Pe vremuri primau dorința de afirmare și plăcerea de a juca fotbal

Tu ai avut un astfel de model?

Poate că model e un pic mult spus. Să vă povestesc, însă, ceva: m-am dus la antrenamentele la FC Argeş, pe vremuri, când eram copil. Eram în spatele porții şi Iulian Tameș venea spre mine să-i aduc mingea. Nici nu pot să spun cât eram de bucuros că eram aproape de un jucător valoros, uriaş, cum era Tameş. Eram fericit să-i fiu copil de mingi.

surse foto: Facebook/CS Mioveni/Mihai Niţoiu, Răzvan Păsărică/Sport Pictures

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here