Ca de obicei, la anumite intervale de timp, scriitorul şi gazetarul argeşean Nicolae Badiu mai „trânteşte” câte o diagnoză a scenei politice româneşti. Diagnoze care nu pică bine multora, pentru că pişcă adesea ca acidul sulfuric. Dar pe care credem că e bine să vi le prezentăm. Pe acelaşi calapod – scurt, la obiect, direct, vitriolant pe alocuri – e şi articolul publicat de dl Badiu chiar azi şi pe care îl reproducem integral aici.
Comentariile şi părerile pro sau contra aparţin, fireşte, fiecăruia dintre dumneavoastră.
„Usereul este un rău necesar…
Da, nu compatibilizez cu forma de exprimare a useriștilor, cu agresivitatea lor de pe rețele, cu pregătirea lor profesională superficială și cu umflarea identității lor prin CV-uri artificiale… chiar dacă au și ei excepțiile lor de la această regulă.Da! Dar ei mai au și dreptate!
Manifestarea useristă a fost și este generată de către mentalitatea anchilozată a generației coapte… , care uneori este exasperantă prin lăcomia fără limită de vârstă, prin nerenunțarea la privilegiile locurilor de muncă de la buget, chiar dacă au trecut pragul anilor de pensionare… Useriștii își strigă de fapt niște drepturi de exprimare, grăbiți, ce-i drept, dar eu îi înțeleg, chiar dacă nu-mi place deloc stilul lor… Altul n-au! Asta e!
Această confruntare dintre mentalități de generație, ar trebui să aducă progres! Eu voi continua să mă opun pandaliei useriste, mai ales acolo unde nu există fond, dar nici nu pot fi de acord cu veșnicia generației postdecembriste care ne-a fasonat o țară unde dictează mediocritatea și imoralitatea, hoția și analfabetismul… , vreme de trei decenii!… Există desigur excepții, dar excepțiile sunt cele care întăresc regula!
Îi înțeleg pe useriști!”
