S-a stins una dintre ultimele legende ale filmului românesc: Ion Dichiseanu

Date:

Share post:

De azi încolo, cinematografia românească (dar şi teatrul, în egală măsură) este cu mult mai săracă, prin trecerea la cele veşnice a celui ce a fost actorul de geniu Ion Dichiseanu.

A murit azi după-amiază, într-un salon al Spitalului Floreasca din Bucureşti, la vârsta de 87 de ani. Fusese internat acolo pentru o pneumonie.

S-a născut la Adjud, în judeţul Vrancea, apoi a venit la studii la Bucureşti, unde fusese admis la Institutul Politehnic. A lăsat, însă, inspirat, ingineria în favoarea actoriei, abandonând Politehnica şi izbutind să fie admis din prima încercare la fostul Institut de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC), pe care l-a absolvit în 1959.

După o scurtă perioadă la Teatrul din Botoşani, unde fusese repartizat la terminarea IATC, a ajuns la Teatrul Nottara din Capitală, unde a cunoscut deplina consacrare. Paralel cu teatrul, a început să joace şi în filme, încă din 1960, adunând, cu anii, o filmografie foarte bogată.

A şi cântat, a scris şi versuri, şi proză… pe scurt, un artist complet. Chiar un pic mai mult.

Amintim doar câteva dintre filmele în care a interpretat roluri rămase şi azi ca momente de referinţă ale cinematografiei româneşti: Toate pânzele sus, Acţiunea Autobuzul, Burebista, Castelul condamnaţilor, Cantemir, Ultima frontieră a morţii, Pentru patrie şi multe, multe altele.

A primit, în carieră nenumărate premii: Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolul din lungmetrajul „Clipa”, în regia lui Gheorghe Vitanidis (în anul 1979), în 2002 a fost decorat de preşedintele Ion Iliescu cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Pentru aceleaşi merite, acum doi ani, actualul preşedinte, Klaus Iohannis, l-a decorat cu acelaşi ordin, dar în grad de Ofiţer.

A fost activ până în ultimele clipe de viaţă, participând la filmări inclusiv în anul în curs. Se poate spune că, după ce a urcat prima dată pe scenă, în anul 1956, n-a mai coborât de acolo până la moarte.

Rămas bun, maestre!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Popular