Rezumată foarte pe scurt, povestea lui Rupi Gabor ar suna cam aşa: născut la Târgu-Mureş, părăsit de părinţi, apoi orfan, şi-a petrecut majoritatea copilăriei şi adolescenţei (1990-2004) în aşa-numitele „case de copii” ale statului, unde a fost maltratat şi abuzat în toate chipurile imaginabile. La 18 ani a căzut în plasa unei reţele de trafic de fiinţe umane, dar a scăpat, cumva, şi a reuşit să fugă în Spania.
De unde s-a întors, acum aproape un deceniu, şi a fondat, la Braşov, asociaţia „Zâmbeşte pentru viitor”, prin intermediul căreia îi ajută pe copiii şi tinerii care trec, azi, prin suferinţe asemănătoare celor pe care le-a îndurat el însuşi. Şi nu sunt puţini: statisticile ultimelor decenii ne plasează, invariabil, în top european în ce priveşte traficul de fiinţe umane, de copii în special.
Rupi Gabor se loveşte zilnic, în încercările lui de a ajuta, de obtuzitatea unor funcţionari publici, de reticenţa semenilor şi de indiferenţă.

„Un copil infirm pentru care am intervenit, instituţionalizat în judeţul Călăraşi, a fost într-atât de abuzat acolo încât şi-a pierdut cumpătul şi a ripostat spărgând un dulap şi un aparat TV.
Ne-am chinuit să demonstrăm că victimă, în acest caz, e copilul, nu şeful centrului, care l-a dat în judecată şi l-a pus să plătească televizorul, dar n-am izbutit să convingem pe nimeni. Televizorul l-am plătit cu banii strânşi ca să-i cumpărăm lui Alexandru o proteză”, spunea cu năduf Rupi Gabor.
La nici 33 de ani, ai deja vreo 10 pe care ţi i-ai dedicat ajutorării copiilor abuzaţi în fel şi chip? De ce faci asta? N-ai obosit încă?
Ca să răspund pe scurt şi la obiect: niciodată nu voi obosi să ajut alţi oameni, mai cu seamă copii şi tineri necăjiţi, abuzaţi, suflete ale nimănui de care nimănui nu-i pasă, aşa cum am fost eu însumi în copilăria şi adolescenţa mea. Şi nu voi înceta niciodată să fac asta, cât timp voi fi în putere.
De ce crezi că e nevoie, la noi în ţară, de organizaţii cum e cea fondată de tine, „Zâmbeşte pentru viitor”?
În România, există din păcate o problemă semnificativă în ceea ce privește abuzul asupra copiilor. Organizația „Zâmbește pentru viitor” ajuta la sensibilizarea oamenilor cu privire la aceste probleme și poate oferi suportul necesar pentru copiii care au fost abuzați. De asemenea, organizația este o voce puternică în sprijinul copiilor care sunt adesea neglijați de sistemul de protecție socială.
3. Ce crezi că ar trebui să facă statul pentru copiii proaspăt ieşiţi din sistemul de protecţie socială şi nu face, deşi ar putea?
Statul ar trebui să asigure resurse adecvate și sprijin continuu pentru acei copii care ies din sistemul de protecție socială. Teoretic, statul are grijă, prin instituţiile sale, de copiii cu probleme până ce aceştia devin majori. Dar după aceea?
Acești copii se pot confrunta cu multe probleme, cum ar fi integrarea socială, educație, locuințe și ocuparea forței de muncă în viitor. Problemele lor nu iau sfârşit la majorat, dimpotrivă.
Prin urmare, statul ar trebui să fie implicat în asigurarea acestor resurse pentru a face tranziţia mai ușoară pentru acești copii și a-i ajuta să își construiască o viață normală. Deocamdată, realitatea e că, în cele mai multe cazuri, se descurcă fiecare cum poate. Iar unii să ştiţi că nu pot. Aici intervenim noi şi alte câteva ONG-uri. Suntem, însă, prea puţini şi cu resurse limitate.
De ce crezi că sunt atât de puţine organizaţii ale societăţii civile care oferă ajutor acestor copii?
Este posibil ca mulți oameni să nu fie conștienți de aceste probleme, deoarece abuzul asupra copiilor este adesea o problemă tăcută și invizibilă. În plus, aceste organizații sunt adesea dependente de finanțare și sprijin din partea comunității, astfel că există mereu un risc de lipsă de finanțare și de resurse în ceea ce privește dezvoltarea acestor organizații. Să ştiţi că multora dintre cei care mă întreabă despre aceste lucruri şi cărora le povestesc nu le vine să creadă prin ce poate trece un astfel de copil al nimănui. Realitatea e adesea atât de cruntă încât nici nu poate fi crezută.
Cifra copiilor pe care i-aţi ajutat, tu şi colegii tăi de organizaţie, în toţi aceşti ani, se apropie de 1.000 (undeva am citit chiar de peste 2.000).
Într-adevăr, am ajutat mulţi copii abuzaţi; unii abuzaţi chiar în instituţii de protecţie socială ale statului. Au beneficiat foarte mulţi de ajutorul nostru. Nu i-am numărat, nici nu mai ştiu exact câţi au fost. Oricum, mult peste 1.000. Cel mai mult m-a impresionat, în ultimul timp, drama unei fetiţe abuzate sexual şi fizic de concubinul mamei sale, încă din perioada preadolescentină, cu ştiinţa mamei sale, care a tăcut de frica partenerului.
Sunt pregătite Direcţiile Generale de Asistenţă şi Protecţie Socială (DGASPC) din judeţele ţării să acţioneze corect şi în beneficiul copiilor, în astfel de situaţii? O şi fac sau nu?
Acesta este un subiect larg și complex; DGASPC-urile sunt responsabile de supravegherea și protecția copiilor care se află în situații de risc și vulnerabilitate. Cu toate acestea, sunt multe cazuri în care intervenția lor nu este suficientă sau nu este adecvată.
Aceste instituții trebuie să fie îmbunătățite și să primească resurse adecvate pentru a putea acționa prompt și eficient în astfel de situații. Adesea bunăvoinţă există, dar nu există pricepere şi nici resursele necesare. Alteori, o spun cu părere de rău, nici minima bunăvoinţă nu e de găsit.
In prezent, asociaţia condusă de Rupi Gabor, „Zâmbeşte pentru viitor”, derulează proiectul „O Casă pentru Viitor”, proiect finanțat domeniu social de Primăria Municipiului Braşov (foto mai jos, în galerie).









sursa foto: arhivă personală Rupi Gabor/Asociaţia „Zâmbeşte pentru Viitor” Braşov
