Încă de când ţara noastră a aderat (sau, se mai spune, mai în glumă, mai în serios, că a fost aderată) la Uniunea Europeană, în sistemul de salarizare autohton persistă un paradox greu de găsit, altminteri, în vreun alt stat comunitar: lefurile în sectorul bugetar sunt cu mult mai mari decât în cel privat.
Logic ar fi, nu-i aşa, să fie invers, pentru că salariaţii din privat le plătesc lefurile celorlalţi. Însă, capitalismul nostru e original, vorba lui moş Iliescu, şi din acest punct de vedere.
Mi-am adus aminte de acest paradox după ce un amic, patron al unei agenţii de turism din Argeş, zicea zilele trecute că, dacă noul Guvern PNL-PSD-UDMR reintroduce voucherele de vacanţă pentru bugetari, aşa cum declarau domnii Ciolacu şi Cîţu, deverul agenţiei îi va creşte cu cel puţin 30% vara asta. Mai mult, liderul PSD vorbea chiar şi despre o (nouă) majorare a salariilor, inclusiv a celor din sectorul bugetar.
O statistică realizată recent de cei de la Economica.net arată că, din 2010 încoace, salariile bugetarilor au fost an de an mai mari decât ale „privaţilor”, cu procente oscilând între 32% şi 66%. Cele mai mari discrepanţe au fost înregistrate din 2017 încoace, după ce fostul lider PSD Liviu Dragnea a dat pricaz să urce lefurile bugetare până aproape de cer.
„România are cele mai mari salarii din administraţia publică din Europa Centrală şi de Est, mai mari decât Polonia, la paritatea puterii de cumpărare”, semnala, anul trecut, economistul-şef al Raifeissen Bank, Ionuţ Dumitru. „Avem cel mai mare decalaj din UE între salariile din sectoarele bugetar, respectiv privat. Salariile şi pensiile înghit toate veniturile statului din taxe şi impozite. Este o situaţie total nesustenabilă”.
Nici anul acesta nu e altfel. Prăpastia dintre lefurile aristocraţiei bugetare şi cele ale celor din privat e de vreo 70%. Salariul mediu în administrația publică a fost, la începutul anului, de 5.680 lei, pe când cel mediu pe economie, de 3.340 de lei, potrivit cifrelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.
Iar aici, reţineţi, vorbim doar despre salarii. Pentru că bugetarii mai au, în plus, şi fel de fel de sporuri, unele hilare, cum ar fi sporul de calculator, de stres sau cel de praf. E de râs, dar e şi de plâns.
Medicii şi asistentele au salarii colosale pentru ţara în care trăim, de vreo 3-4 ani încoace. Aţi sesizat vreo schimbare în bine prin spitalele noastre? Funcţionărimea din primării şi agenţii ale statului câştigă împărăteşte. E cumva tratamentul de care are parte cetăţeanul şi solicitudinea funcţionarilor la nivelul salariilor şi sporurilor pe care le primesc? Paznicii din instituţia numită impropriu „Poliţie Locală” şi echipaţi parcă numai de dragul de a-i confunda cu Poliţia adevărată, câştigă aproximativ cât un inginer de la Automobile Dacia şi mai mult decât un poliţist adevărat, cu ceva şcoală la activ. Vi se pare firesc, într-o economie zisă de piaţă, liberă?
Adăugaţi la toate cele de mai sus faptul că locul de muncă la stat e garantat, sporurile alea de cafea fierbinte şi de stres nu sunt condiţionate de niciun fel de performanţă sau de atingerea vreunor obiective… mai un voucher de vacanţă, mai nişte „cursuri de perfecţionare” vara, la Mamaia şi iarna, la munte (plătite şi alea tot de fraierii din privat)… cam astea-s tuşele de referinţă ale tabloului. E de mirare că 3 din 4 români angajaţi cu contract de muncă lucrează încă în mediul privat.
Aşa că, aducerea în dezbaterea publică, acum, a reintroducerii voucherelor de vacanţă pentru bugetari (plătite, de fapt, tot de privaţi) pare nu doar inoportună, ci chiar o bătaie de joc la adresa celor 3 milioane şi mai bine de salariaţi care muncesc în privat, pe lefuri mici, ca să le plătească bugetarilor lefuri aproape duble. Am înţeles că de-aia PSD e partid social-democrat, ca să împartă cu dărnicie, dar undeva nebunia asta trebuie să se oprească.
Ajunge cu căutatul între coarnele amploaiaţilor bugetari. Mai bine măriţi alocaţiile pentru copii, pentru bătrânii internaţi în azile, faceţi WC-uri civilizate în şcolile cu latrina-n fundul curţii, mai răriţi niţel liota de nepoţi, cumnaţi, neveste şi amante din instituţiile de stat şi aşa mai departe.
Nu ne mai puneţi în spinare nouă, celor care muncim în privat, atâta amar de nobilime bugetară, că într-o bună zi n-o să-i mai putem căra pe toţi. E momentul unei mai bune chiverniseli, a parcimoniei, nu a dezmăţului.
Revenind la voucherele de vacanţă pentru doamnele şi domnii bugetari: lăsaţi-i să se ducă în vacanţe unde vor, dar pe banii lor, nu pe ai noştri; le dăm oricum prea destui raportat la cât se spetesc. Plâng „operatorii din turism”? Să plângă, dacă-şi jecmănesc clienţii şi stau apoi cu „locaţiile” goale. Sau să se bucure, dacă ştiu să şi-i atragă prin condiţii bune, prin raport corect calitate/preţ. Nu sunt dispus – şi nu e nimeni care munceşte în privat – să plătească pentru prosperitatea patronilor de hoteluri de pe Litoral sau din staţiunile balneare, decât dacă aceştia conving că merită.
În caz contrar, dacă vor trăi doar din vouchere de vacanţă, staţiunile acelea balneare vor deveni simple staţiuni bugetare, în care moneda nu va mai fi leul, ci „vaucerul”.
Articol publicat în săptămânalul Impuls de Argeş din 22-28 noiembrie 2021
