Vreme de aproape un deceniu, cât a purtat tricoul (ani la rând, şi banderola de căpitan) echipei de fotbal CS Mioveni, aproape că n-a fost meci în care Roberto Ayza să nu arate că-şi merită pe deplin cetăţenia braziliană.

Jucător inteligent, cerebral, care a şi-a folosit pe teren mai mult capul decât picioarele, Roberto Ayza i-a delectat aproape un deceniu pe microbiştii argeşeni cu driblingurile sale, cu pasele sale inteligente… pe scurt, cu o ştiinţă a jocului tipică ţării în care s-a născut.

Ajuns la aproape 39 de ani (îi va împlini în mai), despre Ayza se poate spune că a fost cel mai bun jucător străin care a jucat vreodată pentru o echipă argeşeană.

Născut la Sao Caetano do Sul, în statul Sao Paolo, Ayza a jucat pentru CS Mioveni între 2009 şi 2012, respectiv 2013-2019, adunând 259 de jocuri şi 54 de goluri în tricoul galben-verde.

A mai jucat, în România, pentru Cetate Suceava, Ceahlăul, FC Bihor, Gloria Bistriţa şi, mai recent, pentru Academia de Fotbal Muscelul Câmpulung.

Roberto Ayza, celebrând golul prin care CS Mioveni a eliminat, acum cinci ani şi jumătate, pe Dinamo, din Cupa României

La finalul unei cariere prodigioase, nu am ratat ocazia unei discuţii cu Roberto Ayza, pe tema pasiunii sale: fotbalul.

Roberto, ţi-ai petrecut cea mai mare parte a carierei în România, ai fost foarte apreciat la echipele pentru care ai jucat, dar n-ai făcut pasul niciodată spre vreuna din echipele mari ale României. Cum explici asta?

N-am ce să explic, probabil că n-am fost aşa de bun ca să ajung la o echipă mare din România. Dar cred că am facut faţă jucând pentru o echipă mică împotriva granzilor fotbalului românesc.

La Mioveni ai petrecut aproape un deceniu, eşti deja unul de-al locului. Ce te-a făcut să te legi aşa de puternic de acest oraş?

Chiar că… la Mioveni am jucat 10 ani. Nici nu ştiu când au trecut aşa de repede. Oamenii de acolo m-au primit foarte bine când am ajuns la echipă. După aia, evoluţiile mele pe terem m-au făcut sa fiu apreciat şi de public şi aşa am rămas până m-am retras. Mulţumesc, Mioveni!

Eşti născut în Brazilia, într-un oraş cam de mărimea Piteştiului, din statul Sao Paolo. Ştim că acolo e o rivalitate mare între marile echipe din Sao Paolo: Palmeiras, Corinthians, FC Sao Paolo şi Botafogo. Pentru care dintre ele ţi-ai fi dorit să joci?

Da, acolo e o rivalitate mare. Cu mult mai mare decât sunt rivalităţile din fotbalul european. Incomparabil mai mare decât rivalitatea dintre Dinamo şi Steaua din România. Pur şi simplu, rivalităţile din fotbalul brazilian sunt peste puterea de a înţelege a unui european. Personal, mi-aş fi dorit să fi putut juca pentru echipa mea de suflet, Corinthians Sao Paolo. N-a fost, însă, să fie. (Corinthians are în palmares, printre multe altele, şapte titluri de campioană, 3 Cupe, o Supercupă, o Copa Libertadores şi două titluri de campioană mondială a cluburilor – n.r.)

Cum ţi se pare nivelul ligii a doua (serie B) din Brazilia, comparativ cu nivelul ligii a doua de la noi?

Este foarte mare diferenţa de valoare dintre nivelul ligii a 2-a din Brazilia şi nivelul Ligii a 2-a din România. Nu cred că greşesc dacă spun că Liga 2 din Brazilia este mai puternică decât prima ligă din România. Urmăriţi un meci din serie B din Brazilia şi veţi putea constata asta şi singur.

În ce priveşte prima ligă din ţara ta, cum crezi să s-ar descurca echipele bune de primă ligă de la noi, în prima ligă din Brazilia, unde ar trebui să joace cu nume mari ca Flamengo, Fluminense, Vasco da Gama, Santos, Internacional etc?

Hmmm… Nu cred că ar rezista foarte mult acolo. Aş zice că echipele cele mai bune din prima ligă din România s-ar bate de la mijlocul clasamentului în jos, în Brazilia. Ar avea de tras serios ca să evite retrogradarea.

Care e golul despre care crezi că a fost cel mai important din cariera ta?

Sincer, toate a fost importante, dar dacă trebui să aleg unul singur, aş alege golul din Cupa României, cu Dinamo Bucureşti (Mioveniul a eliminat, în 28 octombrie 2014, pe Dinamo, cu scorul de 1-0, prin golul marcat de Ayza – n.r.).

Care e cel mai mare regret pe care îl ai după atâţia ani ca fotbalist profesionist?

Nu am niciun regret; fotbal mi-a dăruit atâtea momente frumoase, încât n-am cum să zic că regret ceva. Probabil, putea fi mai bine, să joc într-o echipă mai bună, să mă bat la titlu, să joc în cupele europene. dar aşa a fost să fie şi sunt foarte fericit şi mândru cu ce am realizat în perioada asta, aici, în România.

surse foto: captură video Digisport, arhiva personală Roberto Ayza

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here