Robert Glinţă: „Greul pentru mine e normalitate. De asta nu face oricine performanţă”

0
1372

Înotătorul piteştean Robert Glinţă nu are nevoie de o prezentare prea lungă. Numele său este bine cunoscut de iubitorii sportului de pretutindeni din ţară, nu doar din judeţul Argeş.

Deţinător al unui palmares impresionat – zeci de titluri de campion naţional la toate categoriile de vârstă, zeci de medalii la întreceri internaţionale, recordmen mondial de juniori şi finalist la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016 – Robert Glinţă e un tânăr surprinzător de matur pentru cei doar 21 de ani ai săi.

E, însă, şi un mare patriot, după cum se poate conchide din interviul pe care Robert ni l-a acordat. Citindu-l, veţi descoperi un tânăr pe cât de valoros, pe atât de modest, dar şi de dedicat pasiunii sale, înotul.

Şi, lucru rar în ziua de azi, recunoscător celor care l-au format ca sportiv de top mondial.

Reporter: Acum vreo cinci ani şi jumătate, Gazeta Sporturilor te-a numit „micul Phelps”, aluzie la şansele tale de a ajunge o vedetă a înotului mondial, ca şi Michael Phelps. Cât mai avem de aşteptat până să te vedem în vârful ierarhiei mondiale?

Robert Glinţă: Eu încerc pe cât posibil să mă concentrez pe paşii pe care îi am de făcut în direcţia performanţei să fie cât mai precişi şi corecţi, fără să îmi creez iluzii sau să am aşteptări de la ce va fi să fie. Îmi doresc mai mult să mă las surprins de rezultate şi de aceea nu am de unde să ştiu cât o să mai fie şi dacă o să obţin măcar o zecime din rezultatele marelui Phelps.

Reporter: Ai stabilit acum doi ani un record mondial de juniori la 100 metri spate. Pe când şi primul tău record mondial de seniori?

Robert Glinţă: Când vorbim de recorduri mondiale vorbim de cei mai rapizi timpi înotaţi vreodată de înotători din toată lumea; şi cum diferenţele la nivel înalt se fac la sutimi de secundă, eu consider că mai am de trecut prin nişte etape ca să pot să egalez sau chiar să depăşesc vreun record mondial. Dar traiectoria mea este într-adevăr setată în această direcţie.

Reporter: La clubul Dinamo Bucureşti, unde eşti legitimat acum, ai condiţii adecvate pentru a te pregăti de asaltul spre marea performanţă?

Robert Glinţă: Clubul Dinamo Bucuresti este un club cu o foarte mare pricepere şi istorie bogată în ceea ce priveşte campionii români de elită în toate sporturile.

Cei de la Dinamo ştiu foarte bine de ce are nevoie un campion ca să îşi desfăşoare activitatea cu gradul cel mai mic de stres. Pot spune că şi pe mine mă sprijină cu tot ce se poate ca să îmi îndeplinesc obiectivele.

Reporter: Unde te-ai simţit cel mai bine, ca om şi ca sportiv: în Piteştiul natal, la Cluj-Napoca, la Bucureşti sau la Baia Mare?

Robert Glinţă: În fiecare oraş în care am trăit şi m-am antrenat am avut parte de experienţe unice, care nu se pot compara între ele decât prin faptul că sunt diferite şi fiecare a venit cu părţi frumoase, din care am avut foarte multe de învăţat şi m-am bucurat de ele.

Reporter: Te-a tentat vreodată să te stabileşti definitiv în străinătate, pentru a beneficia de condiţii mai bune pentru performanţă?

Robert Glinţă: Nu, nu m-a tentat deloc gândul de a mă stabili în străinătate pentru performanţă. (Nu a dus lipsă de astfel de oferte – n.n.) Tocmai de aceea am renunţat şi la bursa din SUA. Cred cu tărie că şi în România se poate face performanţă, iar eu fac tot posibilul să demonstrez acest lucru, iar rezultatele mele să fie unele autentice româneşti.

Reporter: Care dintre antrenorii cu care ai lucrat ţi-a marcat în mod deosebit cariera?

Robert Glinţă: Toţi antrenorii pe care i-am avut până acum au avut o influenţă enorm de mare în felul cum am fost construit, pentru că eu am reuşit să devin ceea ce sunt acum doar datorită acestora. De la iniţiere până în momentul de faţă, ani buni de zile am stat sub îndrumarea lor şi am reuşit să urcăm împreună trepte ale performanţei în perioade diferite. Dar fiecare antrenor s-a bazat pe munca celui din spate, iar eu, în momentul de faţă, sunt un produs al tuturor antrenorilor pe care i-am avut de-a lungul carierei. Nu doar al unuia în mod special, ci al tuturor, împreună.

Reporter: Ştim că performanţa de vârf, în orice domeniu, implică muncă multă, sacrificii, renunţări de tot felul. Te-a tentat vreodată să renunţi şi să trăieşti ca un tânăr obişnuit?

Robert Glinţă: Eu ştiu că o putere mare vine şi cu o responsabilitate foarte mare, iar mie tocmai de aceasta mi-a plăcut şi îmi place în continuare sa fac aceste „sacrificii”. Eu nici nu le percep aşa. Pentru mine nu sunt sacrificii, ci este un stil de viaţă pe care l-am adoptat cu plăcere, având un scop foarte bine definit. De momente grele am parte şi eu, ca toată lumea, dar greul la mine este o normalitate. Pe asta se bazează marea performanţă şi de aceea foarte puţini ajung să o facă. Tocmai pentru că e greu nu este la îndemâna oricui. Scopul meu nu este să renunţ  atunci când îmi este greu.

Reporter: Unde se vede Robert Glinţă pe sine însuşi, peste 10 ani?

Robert Glinţă: Peste 10 ani mă văd tot undeva prin preajma bazinului, vorbind cu micii înotători ai României despre ce înseamna această mare performanţă şi cum să faci să o obţii în felul propriu.

sursa foto: Ziarul de Sport, facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here