Revoluţia din 1989, aşa cum a trăit-o în stradă un student la Chimie

Date:

Share post:

Dragoş Spulber avea la Revoluţie 24 de ani. Era student la Chimie la Bucureşti şi, asemeni multor altor compatrioţi, se săturase până-n gât de Tovarăşu’, de Tovarăşa şi de tot regimul comunist.

Mai ales noi, cei care eram atunci studenţi la Chimie, ştiam foarte bine că tovarăşa academician doctor inginer nu deosebea nici măcar deuteriul de tritiu şi că nu era decât un produs al imposturii.

Dar, de fapt, asta o ştia cam toată România.

Dragoş Spulber voia, ca noi toţi care eram tineri sau adulţi la acea vreme, libertate, cu tot ceea ce presupune ea.

Profesorul Dragoş Spulber

Aşa că n-a pregetat să iasă în stradă, acum 31 de ani şi o zi. De aici încolo, îl lăsăm să povestească singur ce, unde şi cum a trăit ziua de 21 decembrie 1989.

Revoluţia, prin ochii unui student

„21 decembrie… era vineri… eram cu maica-mea acasa… ma pregateam sa plec in weekend la un prieten, era chiar inainte de pranz.. cand un alt prieten (A) suna la usa, agitat, si imi spune: “nu pleci nicaieri… vii cu mine la Universitate, altfel pierzi clipe de istorie”…recunosc ca nu stiam mare lucru atunci despre Timisoara, dar cati dintre noi aflasera?

Mama fiind profa de romana, aveam manuale vechi in casa. Taica-meu (care nu era in Bucuresti atunci), pastra un pachet de Kent pentru ocazia asta…. L-am desfacut, am luat o cinzeaca de palinca sa ne dea curaj, am rupt paginile cu “Desteapta-te Romane” dintr-un manual vechi si am plecat.

Am luat troleibuzul 89 (acum 90), care a intors la Piata Rosetti… normal era sa mearga in continuare. Deja in troleibuz fiind, apropiindu-ne de Rosetti, se auzeau scandarile, parca cu ecou… Mi se facuse pielea de gaina…Am ajuns in Piata Universitatii.

Era nebunie totala. Nici nu visasem vreodata sa se poata face asta. Ne-am intalnit si cu alt prieten (B), si ulterior si cu altii. Se scanda “jos Ceausescu”,”jos comunismul” si altele…

Elicopterele au aparut la scurt timp…Dupa vreo ora sau doua, am remarcat ca in mijloc era o fata urcata pe o masa, care tinea foi in maini pe care scria cu marker ce sa se scandeze, sa fim la unison….

Am ajuns cu greu in nucleul din centru. Am identificat un lider, tot student (eram majoritatea studenti, cred). Mi-a venit o idee nebuna: sa facem rost de o portavoce, sau ceva asemanator… Am vorbit cu liderul (nu mai tin minte numele, doar ca avea barba…😊), si m-am propus voluntar sa merg sa caut o portavoce sau ceva care sa serveasca acelasi scop, dar sa imi dea un om sa ma asiste. Mi-a dat.

Transportoare blindate ale Armatei, în centrul Capitalei

Primul bloc in care am intrat (ascunzandu-ne de securistii de pe margine) a fost blocul Dunarea. Evident ca ideea mea era idioata, cine dracu’ avea portavoce..? am sunat la apartamente… majoritatea nu au deschis, evident…cand sa o lasam balta, am auzit vuiete jos, in piata, si ne-am uitat prin geamurile dintre etaje.. atunci am vazut prima data TAB-uri care intrau in multime, si oameni calcati, omorati…

Am coborat. Eram ingrijorat pentru prietenii mei. Jos era o nebunie, nu mai era nici o organizare… am fost luat de val pe Edgar Quinet (o stradă din centrul Bucureştiului, unde avea un local Universitatea – n.r.)… retin ca auzeam ecoul scandarii “aparati un asasin”… inapoi in boulevard, a inceput tragerea dinspre cordonul catre Romana (Piaţa Romană – n.r.), la inceput in sus, dupa aceea in multime..am fost primul, (sau printre primii) care a strigat “culcat”, ca la armata… am facut un “salt inainte” pana la gura de metrou, observand ca se trage si dinspre Intercontinental (ulterior am aflat ca de acolo tragea si Andruta Ceausescu cu pistolul)…

Dupa perioade de acalmie, ieseam sa mai scandam, si ne intorceam la adapost in gura metroului cand incepeau sa traga…am vazut un barbat tanar, mai mare ca mine cu vreo doua capete cred, si solid, grav ranit, care plangea…

Dupa un timp, cand era clar ca ne vor decima, mi-am adus aminte si de saraca maica-mea, care era singura acasa, si super ingrijorata… asa ca am abandonat lupta si am plecat acasa….

A doua zi din nou in Piata, dar era altceva… lume multa, cu copii (l-am carat si pe nepotul meu in carca…)…pe seara am fost sa “aparam radioul”, am si dirijat niste camioane venite sa blocheze…

Dupa asta, cam stiti ce a mai fost, am vrut doar sa redau atmosfera de pe 21 decembrie, asa cum am vazut-o eu personal…

PS – Nici eu, si nici unul dintre prietenii mei, nu avem certificat de revolutionar”.

Nota redacţiei – Oameni curajoşi, ca dl Spulber, au fost mii, zeci de mii. Cei mai mulţi dintre ei nu sunt revoluţionari cu patalama de la Guvern.

Nu au privilegii, nu le-a fost nimeni recunoscător cu nimic. Nici măcar azi nu le e cineva.

Patalamalele şi privilegiile au mers înspre alţii, „revoluţionari” de carton, profitorii vremurilor noi. A fost, dacă vreţi, exact ca după o inundaţie: la suprafaţă pluteau numai gunoaiele.

Un exemplu, dintre multele în acest sens: deputatul de Argeş Cătălin Rădulescu, cel cu Mitraliera. Lui s-ar putea ca Justiţia să-i explice, printr-o sentinţă, că nu merită să-şi spună sieşi revoluţionar.

Altor mii de astfel de profitori ai acelor vremuri nu le-a clintit nimeni niciun fir de păr, de-a lungul anilor.

La suprafaţă, mai plutesc, încă, multe astfel de gunoaie, „emanate” atunci. Dl Spulber a scăpat de ele, emigrând în Canada, unde e profesor la un colegiu din zona Toronto.

Noi, între timp, nici nu ne-am apucat bine de curăţenie.

surse foto: Wikipedia, Cer şi Pământ Românesc, arhivă prof. Dragoş Spulber

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Popular