Profesorul Cătălin Drăghici, despre 5/24 ianuarie 1859

0
99

„Astăzi lăsăm la o parte discuțiile despre daci, romani, celți, sarmați.
Astăzi este doar despre Unirea de la 1859, incorect, față de importanța ei, rămasă întipărită în conștiința populară drept ,,mica unire”, sintagmă folosită public și cu mare emfază de diletanți.

Procesul respectivei unificări se baza pe o apropiere economică și culturală precum și pe similarități de organizare politică între cele două principate, fapt pentru care Regulamentele Organice din 1831 – 1832 avuseseră o importanță decisivă.

Războiul crimeean, care a stăvilit pe moment ambițiile expansioniste în zonă ale Rusiei, Adunările ad-hoc de la Iași și București din 1857 precum și Convenția de la Paris din 1858 au fost pașii premergători decisivi evenimentelor din ianuarie ’59.

Franța lui Napoleon al III-lea a avut un rol foarte important în încurajarea și materializarea idealurilor taberei unioniste din Principate.

Dacă pe 5 ianuarie la Iași, atunci când a fost ales domnitor al Moldovei în lipsă, colonelul Cuza a avut în cele din urmă sprijinul atât al conservatorilor filo-ruși cât și al liberalilor francofili, la București lucrurile erau mai complicate.

Unioniștii au decis susținerea alegerii sale din Țara Românească, speculând nespecificarea în textul Convenției pariziene ca domnitorii aleși în principate să fie persoane diferite.

Liberalii unioniști, care îl susțineau pe Cuza, erau însă minoritari în cadrul Adunării elective, conservatorii deținând 46 din cele 72 de mandate.

Sub presiunea străzii, care amenința, incitată de IC Brătianu și alți liberali roșii cu intervenția în forță, la 24 ianuarie 1859, într-o ședință secretă a Adunării Cuza era ales în unanimitate domn și în Țara Românească.

Profesorul Cătălin Drăghici

Așa s-a scris, comprimând foarte pe scurt, istoria unirii Principatelor. Formația unionistă a lui Cuza, dincolo de alte chestiuni care i se pot imputa, au canalizat prin măsurile luate în următorii ani, procesul unificării într-o direcție ireversibilă, transformând o uniune personală, așa cum a fost inițial, și într-una politică”.

Cătălin Drăghici, profesor de istorie, Piteşti

Notă: Profesorul Drăghici, poreclit şi Dicomes, din cauza înfăţişării sale de tarabostes, e şi preşedintele asociaţiei „Historia Renascita” din Piteşti.

Rândurile de mai sus au fost postate de dumnealui pe o reţea de socializare, de unde le-am preluat şi noi. Ne-a plăcut textul dlui profesor Drăghici, text care, în opinia noastră, aduce ca stil cu cel al cunoscutului istoric prof. univ. dr. Adrian Cioroianu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here