În ”Viitorul” anului 1933, Petronius (desigur, un pseudonim literar cu referințe străvezii), publica articolul ”Profesori în arta iluziei”, cu privire la practicile (pseudo)ocultiste care cangrenau societatea epocii. Concluzia care se desprinde printre rânduri? ”Mirajul înșelător” livrează ”pachete frumos aranjate”, corespunzând unor ”nevoi sufletești”, imposibil de combătut – ”oprirea unuia, făcea să răsară altul la alt colț de stradă”.
Considerăm că mirajul înșelător poate fi extrapolat cu succes la bazaconiile moderne (de la știri amăgitoare sau false, la conspirații de tot felul), fără a schimba nimic din concluziile răposatului Petronius.
Cu mintea la pletora de ”experți” care recomandă educația și ”fack-ckecking”-ul ca panaceu, ne întrebăm retoric cum de este posibil ca acum 90 de ani unii să înțeleagă limpede natura umană, iar ei, ”experții”, ba. Ar fi o discuție prea lungă pentru un text voit scurt. Însă răspunsul este cel care se aplică în general la aproape orice: ”Follow the money”!
Lectură plăcută și folositoare:
”«Mica Publicitate» a ziarelor este totdeauna îmbogățită prin anunțul marilor profesori ocultiști, care în schimbul câtorva monede prezic «trecutul, prezentul și viitorul». Ei spun cele ce-au fost,- deși pe trecut se spune că inimicii lui Hitler nu dau nici un ban! – și cele ce sunt – ceea ce e inutil – dar și ceea ce va fi, lucru interesant.
Presupun că toți acești profesori, reprezentați în figuri cu decorații minunate, nu spun lucruri neplăcute, ca întâmplându-se în viitor, căci clientela ar fi prin chiar aceasta îndepărtată. Omul vine la cărturăreasă, la chiromanciană, și la elevii marilor ocultiști ca să capete încredere și voie bună. Dacă prezicătorii ar spune precis când omul se va îmbolnăvi, când va pierde averea și când va muri, comerțul ocultismului ar pieri. Se cere speranța în pachete frumos aranjate, iar nu vești negre.
Pe acestea oamenii, le pot afla din nenorocire oricând, căci viața are mai multe neplăceri, decât satisfacții, ei vin la profeții moderni pentru a fi mințiți, deorece nimic nu e mai folosită decât mistificarea. Scoateți din viață mirajul înșelător, speranțele în viitor, încrederea în noroc, – scoateți iluziile în credința și iubirea rudelor și prietenilor, și va rămâne atunci, în retorta sufletească reziduri penibile, otrăvuri nimicitoare.
Cărturăresele și chiromancienii, magicienii și toți cei ce trăiesc din vânzarea minciunii, au fost, sunt și vor fi totdeauna căutați. Uneori autoritățile publice au căutat să urmărească pe acești mincinoși, – dar întrucât ei răspundeau la o nevoie sufletească, oprirea unuia, făcea să răsară un altul la alt colț de stradă.
Desigur că în locul minciunii ghicitorilor, s-ar putea încânta viața, cu muzică, ori cu lectură, cu carte și cu spectacol. Dar aceste mari fermecătorii, mângâie prezentul și nu dau minciuna consolantă a viitorului. De aceea în terapeutică este nevoie și de minciuna doctorului, care n-are nevoie să spună niciodată adevărul «gol-goluț» pacientului. Avem oricând timpul să aflăm că murim!”.
Sursa: Petronius – ”Profesori în arta ilusiei”, în ”Viitorul”, nr. 7703/25.09.1933, pg. 1.
Alte articole semnate de Vlad-Ionuţ Musceleanu puteţi citi aici şi aici.
