Dan Farcaş, profesor, matematician, scriitor şi cercetător al fenomenelor OZN ne-a trimis, recent, un drept la replică faţă de un articol pe care l-am publicat mai înainte vreme, sub semnătura colaboratorului nostru Vlad-Ionuţ Musceleanu.
Reproducem mai jos integral, fără alte comentarii, mesajul dlui Dan Farcaş.
În data de 19.12.2022, Vlad-Ionuț Musceleanu (M) a publicat în „ArgeșulOnline.ro”, ca și pe blogul „terramirabilis”, articolul „OZN – Academie și rinoceri” (https://terramirabilis.ro/ozn-academie-si-rinoceri/) care s-a vrut pamflet dar în realitate este o sumă de dezinformări și jigniri suburbane, la marginea penalului.
Presupun că între timp „ArgeșulOnline.ro” a șters articolul, dar autorul afirmă că el a fost introdus recent și în „Almanah Trepanatsii 2023”, în sumarul căruia nu l-am găsit însă. Inițial am zis că nu merită să mă murdăresc în mocirla afirmațiilor lui M printr-o replică, dar persistența informației în media mă obligă cel puțin la câteva precizări, care să lămurească neadevărul și urâțenia unora dintre afirmațiile lui M.
Supărarea mare a lui M este că pe 5 octombrie 2022 am susținut în amfiteatrul Bibliotecii Academiei Române (BAR) conferința „O istorie a investigării fenomenelor aerospațiale neidentificate”, un fapt socotit de el nedemn pentru o instituție pe care el o frecventează ca cititor. Menționez că expunerea mea nu a fost o apologie a unei „pseudoștiințe”, așa cum afirmă M, ci prezentarea istoriei investigării unui fenomen real, cu implicații militare și sociologice, care la ora actuală preocupă inclusiv Congresul SUA, așa cum se poate vedea, de pildă într-un capitol dedicat anume „fenomenelor anomale neidentificate” (numele actual pentru fenomenul OZN) din legea de finanțare, numită Actul de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru 2023, combinată cu Actul de Autorizare a Informațiilor pentru 2023 (IAA), adoptată și promulgată în decembrie 2022.
Conferința am susținut-o în cadrul acțiunilor Diviziei de Istoria Științei (DIS) din cadrul Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei si Tehnicii (CRIFST). Am avut acest drept în calitatea mea de membru al CRIFST. Nu a fost ceva ieșit din comun. Încă din anii 1990, am susținut mai multe expuneri în Aula Academiei (una chiar am organizat-o), am participat și la alte acțiuni în amfiteatrul BAR, am avut permis de intrare la BAR încă din anii 80 și în bibliotecă există și câteva cărți ale mele.
De asemenea, am publicat mai multe articole în periodicele Academiei Române (Academica, Noema). Am făcut parte, în decursul timpului, din câteva comisii ale Academiei, iar în prezent sunt vicepreședintele Comisiei de biometrie a AR.
Alte informații despre mine se găsesc în https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Farca%C8%99.
Cel care m-a prezentat înainte de conferință a fost col (r). dr. Tiberiu Tănase, secretarul DIS-CRIFST, care este de asemenea criticat în articol, în termeni suburbani, deoarece s-a purtat normal față de mine în această împrejurare.
La afirmațiia lui M că prezentarea a fost „nulă ca valoare informativă”, menționez că informațiile prezentate în conferință, le-am extras dintr-o experiență de peste 40 de ani, fiind, din 2011, și președintele Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN) și având întinse relații internaționale în domeniu.
Între altele, cartea mea „OZN-uri deasupra României” a apărut mai întâi în Anglia și este publicată la ora actuală (pe lângă română) în germană, franceză și spaniolă. E adevărat că în prezentare am amintit și două cazuri OZN suspecte, deși considerate reale în literatura din ultimii cincizeci de ani. Dar a transforma aceasta într-un „torent de erori”, deoarece prezentatorului „nu-i mai funcționează mintea” depășește cadrul unei controverse civilizate intrând în domeniul jignirilor personale și a atacurilor la persoană, care par să-i producă lui M o plăcere patologică.
Privitor la ASFAN, M face afirmații că e „o asociație fantomă, cu documentele legale în dezordine”, ceea ce este o calomnie, care poate dăuna activității noastre și pentru care am putea cere satisfacție în justiție. Statutul ASFAN, ONG înființat în 1998, a fost reînnoit conform legislației modificate în timp și a fost aprobat recent, împreună cu conducerea aleasă statutar în 2019, la tribunalul București.
Am fost în permanență în ordine cu fiscul și cu alte obligații legale. La ora actuală, activitatea ASFAN, în conformitate cu obiectivele din statut, e mai bogată ca oricând, prin ședințe lunare și întâlniri tematice lunare pe zoom, examinarea de raportări din țară etc., mult dincolo de persoana mea. Nu avem „pretenții nejustificate” ș.a.m.d. Avem colaborări, perfect normale, cu mai multe instituții și ONG-uri.
M insinuează că s-a afirmat că SRI ar spiona ASFAN prin persoane infiltrate. Statutul asociației permite să devină membru orice persoană din România care poate aduce o plusvaloare în cercetarea OZN. Nu ne interesează niciodată altceva la viitorii membri și nu facem nicio discriminare pe motive politice, sau de apartenență la o anumită structură ori de orice altă natură.
E drept, nu pot fi membri persoane care au comportament suburban și nu-și expun opiniile în mod civilizat. Dar ce motiv ar avea SRI să spioneze ASFAN? Nu ne ascundem cu activitățile noastre. Nu deținem niciun secret care ar putea fi tranzacționat cu o putere străină și nu întreprindem nicio acțiune care ar putea amenința securitatea țării.
Este adevărat că sunt reprezentantul României în Coaliția Internațională pentru Cercetări Extraterestre (ICER), un ONG internațional, înscris cu acte în regulă în Portugalia, cu ufologi de bună calitate din 30 de țări, din toate continentele, ufologi care aderă (acel „jurământ”) la ideea că există în preajma noastră o prezență non-umană, care cauzează și fenomenul OZN. Inițiativa coaliției a apărut în China și a fost exprimată la o conferință din Moscova în 2018 (la care, deși invitat, nu am participat), având drept obiectiv o petiție la ONU pentru a crea o structură care să studieze științific fenomenul, fără sciziunile regretabile care divid politic lumea.
Ulterior China s-a retras, iar în 2020 celelalte persoane invitate au decis înființarea și organizarea ICER. Recent, ca efect al unui proiect ICER, statul San Marino a acceptat să facă o astfel de petiție în 2023. Activitățile coaliției sunt finanțate doar din fondurile proprii ale participanților.
Afirmațiile lui M că ICER e „articulată de serviciile de informații ruse și chineze” sau „generată și finanțată de servicii de informații ostile României” sunt calomnioase, ca și cele care vorbesc de „serviciile secrete chineze” sau „comitern”, fiind simptome ale unui delir conspiraționist, care vede pretutindeni spioni și trădări.
O parte importantă din articolul lui M se referă la faptul că inițiativa sa de a-l învrăjbi pe col. Tiberiu Tănase contra mea, pe motiv că relațiile mele internaționale ar fi suspecte, n-a avut rezultatul scontat. Repet – nici ASFAN nici eu personal nu deținem secrete (în afară de datele personale ale celor care raportează cazuri) și nu avem activități antistatale, care să justifice „spionaj” din partea cuiva, așa cum insinuează M.
Am încercat în anii trecuți o colaborare cu M furnizându-i, între altele, la solicitarea sa, acces la informațiile personale și ale ASFAN. Dar datorită comportamentului său, aceste relații n-au mai continuat, fără să-i fi adresat jigniri sau reproșuri. Poate acesta este faptul care a declanșat în M o ură patologică îndreptată contra mea, vizibilă în toate referirile la mine din articolul în cauză.
Menționez că, de 30 de ani, sunt membru titular al Academiei de Științe Medicale și experiența îmi permite să afirm că în cazul lui M avem de-a face cu o megalomanie frustrată de tip paranoid. El nu-și poate alimenta stima de sine decât depreciind persoanele din jur cu care se compară. E o psihopatie pe care i-aș recomanda s-o trateze cu seriozitate, deoarece s-ar putea agrava. De asemenea va avea efecte nefaste asupra relațiilor sale sociale.
Ca dovezi ale celor de mai sus, în articol, pentru M, eu sunt „șoricelul nostru preferat” care „nici măcar șobolan nu e” care e un „nimeni pe lume”, o „flașnetă”, „e bătrân și nu-i funcționează mintea cum trebuie”, dar are „nesimțirea de a-și exhiba ramoleala” ș.a.m.d.
O plăcere deosebită îi produce imaginea că era cât pe aci ca persoana mea, la amfiteatrul BAR, să nimerească la toaletă unde „se apuca să vorbească la bateria de la lavoar”. Aceste afirmații, ca și altele asemănătoare din articol, sunt simptome suficiente pentru ca orice psihiatru să stabilească diagnosticul. Din păcate ele nu sunt singulare. M mi le-a adresat și cu alte ocazii, uneori cu expresii care nu suportă cerneala de tipar.
Referitor la afirmația sa răutăcioasă că mi-aș plăti „apariții pe sticlă”, menționez că am mers la multe televiziuni, dar numai invitat, niciodată propunându-mă. În câteva rare cazuri am fost plătit, dar niciodată n-am plătit, nici măcar taxiul.
În articol sunt și alte caracterizări care întăresc diagnosticul menționat. De pildă, pentru vina de a mă fi invitat de câteva ori, la emisiunea sa de la postul național „București TV”, M numește, cu vădită plăcere, un profesor universitar pensionar, pe care nu-l cunoaște personal, un „petrolist libidinos de la televiziunea de apartament, care pare mema homosexualului pasiv” ș.a.m.d.
Articolul lui M, la care ne referim, nu e un pamflet. Invectivele folosite, care pot face deliciul doar al unui auditoriu subcultural, sunt ofense publice, pentru care ar fi normal să cer satisfacție în tribunal. N-o fac deoarece nu-mi produc decât greață și tristețea pentru deteriorarea unei minți altminteri promițătoare. Dar aș putea să-mi schimb decizia în caz de recidivă, inclusiv din partea publicațiilor care îl sponsorizează.
Aș aprecia o dezmințire din partea publicațiilor sau blogurilor în care a apărut articolul la care cele de mai sus fac referire.
Dan D. FARCAŞ
Notă – Dornici să satisfacem standardele profesiei și prezumând seriozitatea acad. prof. dr. în matematici Dan Dezideriu Farcaș, am publicat acest Drept la replică primit din partea sa pe adresa de poștă electronică a redacției, fără verificări suplimentare asupra oportunității și conținutului.
În realitate, articolul incriminat – ”Academie și rinoceri” – nu a fost niciodată publicat pe platforma media ArgesulOnline.ro și mai mult chiar, dreptul la replică fusese acordat prompt de autor, colaboratorul nostru Vlad-Ionuț Musceleanu, în același spațiu editorial în care a apărut și materialul inițial. Prin urmare, solicitarea dlui Farcaș era lipsită de obiect și temei.
Am fi putut evita aceste lucruri dacă am fi fost mai atenţi. O să încercăm să fim, de aici înainte.
sursa foto: captură video youtube/Liviu Dumitraşcu
