După cum am relatat la finele săptămânii trecute, vineri a fost aniversarea a 45 de ani de la inaugurarea celui mai frumos drum din lume, cum i se spune, pe bună dreptate, Transfăgărăşanului.

Pentru cei care nu ştiu, trebuie spus că drumul a fost construit în mai puţin de cinci ani, graţie mobilizării extraordinare a celor peste 50.000 de muncitori şi militari care au trudit în condiţii grele şi foarte grele, pentru a pune în practică această capodoperă a ingineriei româneşti.

Cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la inaugurarea Transfăgărăşanului, la monumentul închinat constructorilor săi (situat la km 102,2) a avut loc o mică festivitate, organizată, în principal, de militarii rezervişti care au luat parte la lucrări.

Indivizii pe care noi îi alintăm în presă cu apelativul de „politicieni” au strălucit prin absenţă.

Nici conducerea Consiliului Judeţean Argeş, nici parlamentarii de Argeş şi nici restul „clasei politice” argeşene nu au arătat că bagă în vreun fel în seamă aniversarea a 45 de ani de când România a arătat că poate să-şi construiască singură drumurile de care are nevoie.

Dezinteresul politicienilor argeşeni ni s-a părut şocant. Mai ales în condiţiile în care Transfăgărăşanul suferă acut la mai multe capitole: nici acum nu e practicabil decât vara, csrosabilul se degradează de la an la an, fără să fi fost reabilitat cum se cuvine de decenii, locurile de parcare sunt mult prea puţine, iar la final de săptămână e aproape blocat de maşinile parcate peste tot.

Dacă acest dezinteres major manifestat de politicieni se va menţine – nu sunt indicii că va fi altfel – în curând vom discuta nu de deschiderea traficului şi pe timp de iarnă, ci de închiderea Transfăgărăşanului.

Am ajunge astfel la celebrele vorbe ale lui Nicu Ceauşescu, la adresa „emanaţilor” revoluţiei din 1989: „Voi nu sunteţi în stare nici să zugrăviţi cât a construit tata”. Ar fi mare păcat.

sursa foto: Facebook/Transfagarasan, Maria Manuela Catrina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here