Instituţiile numite Poliţii Locale, aflate sub controlul direct al primarului şi al Consiliului local din fiecare unitate administrativ-teritorială din ţară, nu au prea reuşit să-şi demonstreze utilitatea aproape nicăieri, în aproximativ un deceniu de existenţă.

Mai mult, acuzele de nepotism (angajări pe pile, relaţii de rudenie, obedienţă faţă de primari) şi de cheltuire de fonduri cu nemiluita au curs din mai multe părţi.

Lefurile „localilor”, aproape peste tot în ţară, mai mari sau cu mult mai mari decât ale poliţiştilor adevăraţi, au stârnit, de asemenea, animozităţi între cele două categorii de purtători de uniforme.

Lucruri despre care s-a sesizat, la un moment dat, şi ministrul de Interne, Marcel Vela, care a reclamat faptul că nu e normal ca un „local” cu liceul, care păzeşte parcuri, să aibă 8-9.000 de lei lunar salariu, în vreme ce un ofiţer de Poliţie, cu facultate şi masterat absolvite, care prinde hoţi, criminali etc, să ia doar jumătate.

Pe ministrul de resort l-a mai deranjat, de asemenea, uniformele aproape identice, inscripţionarea vehiculelor, aproape identică şi ea, chestiuni de natură să creeze şi să întreţină confuzie în rândul populaţiei.

Lucruri pe care ministrul a promis, de altfel, că le va reglementa, de îndată ce pandemia de coronavirus se va fi sfârşit.

Lumea, într-adevăr, în general vorbind, nu distinge care e poliţistul ce păzeşte parcurile, vorba ministrului Vela, şi cel care prinde hoţi.

„Localii” s-au revoltat faţă de zicerile ministrului Vela şi au protestat, în mai multe oraşe din ţară, dar mai mult de formă şi fără prea multă convingere.

Pentru că ei ştiu bine că, chiar dacă diferenţele salariale între poliţiştii „locali” şi cei adevăraţi („naţionali”) nu sunt peste tot chiar aşa de mari cum le-a prezentat ministrul Vela, există câteva adevăruri de necontestat, care relevă o situaţie profund incorectă:

  • „localii” sunt peste tot în ţară mai bine plătiţi ca „naţionalii”
  • competenţele primilor sunt la genunchiul broaştei, în vreme ce infractorii sunt prinşi de ceilalţi
  • selecţia „localilor” e netransparentă, nebazată pe niciun fel de competenţe în domeniu
  • „localii” nu urmează nicio formă de învăţământ de specialitate, ci doar un curs de câteva săptămâni, după care se numesc „poliţişti”. Uitaţi-vă la poza de sus: nici salutul militar nu ştiu să îl execute corect.

La Piteşti, Poliţia Locală are în organigramă aproximativ 200 de angajaţi şi un buget, generos: în jur de 14-15 milioane de lei anual.

Cât despre prefesionalismul şi prestigiul de care se bucură „localii” la Piteşti… n-are sens să vorbim. Circulă deja câteva petiţii şi iniţiative în mediul online care cer desfiinţarea acestei instituţii cvasiinutile şi bugetofage.

Despre cum stau lucrurile în alte judeţe ale ţării, puteţi citi într-un articol-sinteză, semnat de dna Brînduşa Armanca şi publicat pe site-ul reţelei de presă locală PressHub, dând click pe linkul de mai jos:

sursa foto: Poliţia Locală Piteşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here