S-a născut la 7 iunie 1937, în București. A fost elev la două școli preuniversitare de muzică din Capitală. Dar și student al academiilor de profil din Praga și Viena, la clasele unor profesori de renume în epocă, precum Vladimir Kubat și Hans Swarowsky. A fost cornist la Filarmonica ”George Enescu”, concertând ca solist și cu alte orchestre din țară și din străinătate. Cronicarii vremii îl socoteau ”un ilustru solist, unul dintre cei mai buni corniști din lume”. Glier, Swarowsky, Sawallisch, Hindemith, Șostakovici, Alfred Mendelsohn, George Georgescu, câțiva dintre cei cu care a conlucrat și l-au apreciat corespunzător. Se spune chiar că elvețianu’ Willi Aebi, milionar, cornist amator, entuziasmat peste măsură de prestația lui Staicu, a declarat că-i oferă acestuia o mare sumă de bani ca premiu.

Paul Staicu, un cornist de renume european, dar şi dirijor la fel de renumit

 A fost totodată și un prodigios dirijor ce a stat cu folos la pupitrul mai multor orchestre românești ori străine. A efectuat turnee și a participat la festivaluri în SUA, Canada, Franța, Germania, Austria, URSS. A jurizat deseori în străinătate alături de instrumentiști renumiți în domeniu. Remarcându-se, deopotrivă, și ca profesor. Activitate în care a adăugat adecvat școlii clasice elemente moderne valoroase. Aducând la zi, util, tehnica instrumentală în materie și punând în valoare tineri studenți (Rațiu, Dosa, Ungureanu, Apostol ș. a.) pasionați de acest nobil instrument, ”suflet al orchestrei”. Ajunși, în ani, componenți ai unor redutabile ansambluri simfonice de pretutindeni.

 Nu trebuie uitate, firește, nici preocupările de creație și publicistică. Sau de creare a unor colective orchestrale durabile, precum, de pildă, cel constănțean de profil. De care s-a ocupat până la stabilirea în Franța, unde-și duce viața și în momentul de față.

 Desigur, ce-am arătat până aici e doar un portret sumar al unui muzician remarcabil de netăgăduit. Conațional neobosit în arta sunetelor, demn de respect și apreciat în branșă fără rezervă. De-am avea cât mai mulți ca domnia sa, nu ne-ar pica rău deloc în ierarhia culturii universale…

Petrea GÎSCĂ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here