De câţiva ani încoace (adică de la Liviu Dragnea), partidele politice, în frunte cu cele mai mari două, PSD şi PNL, au reuşit performanţa să cumpere aproape cu totul presa din toată ţara, folosindu-se de sumele din ce în ce mai mari alocate de la bugetul de stat.
Am semnalat de mai multe ori această practică, profund nocivă, al cărei rezultat va fi decredibilizarea totală a mass media (acest obiectiv e aproape atins) şi privarea acesteia de rolul său fundamental, acela de a informa.
Fenomenul a ajuns să fie discutat chiar în instituţiile europene, după cum am scris aici. Subiectele majore, realmente importante, sunt aproape complet ignorate; în schimb, presa abundă de texte greţoase, în care sunt elogiaţi politicienii de toate calibrele.
Evident, nu se obişnuieşte ca aceste texte sau emisiuni, plătite de partide, să fie marcate cu semnul distinctiv de „publicitate” (sau „advertorial”), aşa cum obligă regulile profesiei. Etica în presă a ajuns un fel de hârtie igienică.
Practic, cu foarte puţine excepţii, presa românească de azi nu mai e presă, ci trâmbiţă de partid. Nici în Argeş nu e altfel, ba dimpotrivă, fenomenul e mai accentuat ca în alte părţi.
„Partidele politice au inventat un sistem prin care cumpără presa cu bani de la bugetul de stat, trecuți prin conturile unor intermediari și livrați apoi către trusturile media.
Este un pact între jurnaliști și politicieni, în care presa s-a grupat într-o singură tabără și stă cu capul plecat în fața partidelor care s-au grupat și ele într-o singură coaliție. Un monolit de putere pe care nu mai are cine să-l conteste și despre derapajele căruia află tot mai puțină lume, pentru că informația este atent controlată.
Prețul plătit de partide pentru ca presă să tacă și să se uite în altă parte se ridică la zeci de milioane de euro, iar contractele pe baza cărora se livrează aceste sume sunt ținute la secret și protejate cu clauze de confidențialitate”, notau, zilele trecute, colegii de la Recorder.
Bineînţeles, partidele politice refuză să spună, concret, unde ajunge banul public primit ca subvenţie, prevalându-se de argumente puerile. Singurul care mai spune câte ceva e USR; de altfel, curând vom informa ce mijloace media din Argeş sunt plătite de USR.
Există speranţe că buba se va sparge, însă doar la presiunile organismelor europene: raportul de monitorizare al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, dat publicităţii ieri, cere desecretizarea contractelor uriașe ale partidelor din România cu presa, după cum a informat G4Media.
Investigaţia de presă realizată recent de cei de la Recorder (o puteţi vizualiza aici, e un material video) vine să dezvăluie o realitate de neimaginat chiar şi pe vremea lui Nicolae Văcăroiu sau a lui Adrian Năstase. Merită să o urmăriţi, ca să înţelegeţi ce a mai rămas din ceea ce era, cândva, presă.
Notă – Site-ul nostru nu a cerut niciodată bani pentru „publicitate” de la partidele politice. Considerăm că, în afara campaniilor electorale cel puţin, aceşti bani pe care partidele politice îi oferă presei sunt, de fapt, o taxă de protecţie, în genul celei pe care o plătesc mafioţii. Iar noi nu suntem mafioţi, ci doar ziarişti oneşti.
sursa foto: Recorder
