Trăim în plin război imaginar, plin de eroi din linia întâi. Ieri medicii și asistentele medicale, azi ziariștii investigatori și deontologi. Mâine naiba știe ce ne oferă regizorii puțini la minte și lipsiți de inspirație. Eu aș opta pentru vidanjorii eroi, că tot suntem în rahat până-n gât ca țară, ca popor, ca toate alea…
Trăim și-n Zilele Plagiatului: bravii ziariști au dat de pământ cu-n ditamai ministru. Cel puțin asta este narațiunea livrată publicului și înghițită pe nemestecate, cu multă poftă și cu dubioasa satisfacție a sacrificării țapului ispășitor. Pentru că, nu-i așa, real sau fabricat, un ticălos în plus sau în minus nu face nicio diferență la final.
Dorind să fim în pas cu timpurile și cu moda, prezentăm și noi un plagiat, ba chiar cel mai patriotic plagiat mioritic. Știți sloganul ăla, ”Basarabia e România”, de-l întâlniți șpreiat efectiv peste tot, de la stabilopozii din buza mării și până hăt sus, în inima Făgărașului, pe Transfăgărășan?
E furat de la sârbi. ”Косово је Србија”. ”Kosovo je Srbija”. ”Kosovo e Serbia”.
La ei a apărut prin 2004, într-un melanj care grupa grafferi, galeriști, instituții de forță și propagandă guvernamentală.
La noi a apărut prin 2006, tot într-un melanj care grupa grafferi, galeriști și instituții de forță.
Și după ce înțelegi asta, începi să vezi modele.
Aveau sârbii un băiat de nădejde (adică cu spate prin Servicii), care era mare naționalist, organiza ultrași și alimenta incidente interetnice violente (vezi Dinamo Zagreb – Steaua Roșie Belgrad, 13.05.1990). Asta până n-a ajuns la acțiuni cu adevărat babane, la crime în masă cu ștampilă de genoicid. Željko Ražnatović, cunoscut ca Arkan.
Avem și noi un băiat de nădejde (…), care este mare naționalist, organiza ultrași și a alimentat incidente interetnice violente (vezi Valea Uzului, 2019). Acum se războiește cu dușmanii țării din Parlament. George Simion, cunoscut ca lider A.U.R.
Să nu se creadă totuși că-l comparăm pe George Simion cu Arkan; e un alt nivel și sârbii sunt oameni serioși. Al lor trăgea cu arma, al nostru se trage-n live-uri cu smartfonuʼ. Arkan avea familie și nouă copii, despre tomnaticul George umblă vorbe rușinoase. Dar paralele există, iar sursa de inspirație a montajului este evidentă. Inclusiv la nivelul imaginarului simbolic: Svetlana Ražnatović (Ceca, în imaginea de sus, poza de deasupra), văduva lui Arkan și Diana Șoșoacă împart aceeași titulatură de ”Mamă a Națiunii”.
Una peste alta, copiem și noi de unde putem, ce și cât putem, că unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Ăia cu cagule pe față, ai noștri cu măști transparente și botnițe de câini prin Parlament.
Însă e sănătos să cunoaștem și să reținem lecțiile istoriei. Mai ales că avem peste gard exemplul concret a ceea ce se întâmplă când aventurieri politici cu înclinații neofasciste ajung la butoane, își dau mâna cu militarii și securiștii și de-a-ntreilea se pun pe fapte mari.
Update 12.21.2021: În lumina dezvoltărilor recente, care confirmă cu vârf și îndesat cele prezentate acum puțin timp de noi, vă sugerăm să refectați asupra faptului că o platformă multimedia locală reușește să previzioneze acolo unde mari gazete naționale, bogat aspecate cu personal, informații, conexiuni, influență și fonduri eșuează lamentabil. Nimic nu este întâmplător; să ne auzim de bine!
Vlad-Ionuț MUSCELEANU
Născut în februarie 1979, la București, Vlad-Ionuț Musceleanu este licențiat în Psihologie-Sociologie, cu studii postuniversitare în Psihologie militară. Atras de zona mirabilia & obscura, își ghidează publicistica după principiul enunțat de Miguel de Unamuno: ”Scepticul nu este cel care pune la îndoială, ci cel care investighează sau cercetează prin opoziţie cu cel care afirmă şi crede că a găsit”.
