La concurenţă cu meciurile etapei a X-a din prima Ligă de fotbal, pe „stadionul” Romexpo din Bucureşti s-a jucat meciul decisiv, faza pe partid, dintre Ludovic „Sică Mandolină” Orban şi Florin „Superman” Cîţu. Miza: frâiele guvernării ţării pe următorii vreo trei ani de aici înainte.

Cu un stil de „joc” mult mai ofensiv decât adversarul său, cu intrări la rupere, cu tălpile pe ţurloaie, prim-ministrul în exerciţiu, Florin Cîţu, l-a bătut pe rivalul său la şefia Partidului Naţional Liberal.

Interesaţi de politică sau nu, cetăţenii unei ţări întregi au răsuflat uşuraţi, la încheierea acestui bâlci tragi-comic. Am scris bâlci pentru că atât „campania internă”, cât şi alegerile în sine, n-au fost altceva decât un bâlci sinistru de care România nu avea nevoie. Niciodată în cele trei decenii şi ceva de democraţie nu s-a mai oprit ţara-n loc ca să se aleagă şefii vreunui partid politic. Nici măcar pesediştii – doar ei sunt „băieţii răi” în filmul ăsta, nu? – nu şi-au ridicat poalele-n cap cu furia şi perseverenţa cu care au făcut-o mlădiţele de Brătieni, în cele trei luni menţionate.

Până şi „Prostănacul” Geoană l-a mazilit mai elegant pe moş Iliescu; iar „micul Titulescu”, Victor Ponta, a avut chiar un duel elegant cu „Prostănacul”, atunci când i-a suflat preşedinţia PSD, dacă ne raportăm la circul penelist de zilele trecute: „o bătaie de joc generalizată, au jucat la zar, o ţară (vreme de – n.a.) trei luni. Pigmei urcaţi în copacul rezervat scroafei”, a sintetizat, foarte frumos, situaţia amicul Virgil Burlă, de la site-ul în limba română al postului de radio „Europa liberă”.

„Echipa câştigătoare” exultă; unii abia s-au adunat de sub mesele din cârciumile unde au sărbătorit „victoria”. O victorie care, pentru românii de rând, are deja gust amar.

Pentru că, în vreme ce membrii echipei câştigătoare jubilează şi-şi fac deja planuri de împărţire a sinecurilor şi-a funcţiilor plătite gras din banul public, preţurile la carburanţi, electricitate şi gaze au luat-o razna. Şi, împreună cu ele, razna au luat-o preţurile la aproape orice. Cam toate au luat-o razna în România, mai puţin veniturile românilor: salariile în mediul privat, alocaţiile copiilor, pensiile etc.

Estimp, nici pomeneală ca Guvernul liberal să mişte vreun deget, spre a mai drege busuiocul deja ofilit. Bieţii oameni, au fost ocupaţi cu campania internă şi cu alegerile din partid. Asta o vom vedea (şi suporta) cu toţii, pe pieile noastre, mai cu seamă în această iarnă.

Cât despre ce impact ar putea avea asupra judeţului Argeş alegerea lui „Superman” Cîţu ca preşedinte al principalului partid de guvernământ… efectul va fi precum cel al unei frecţii cu Carmol la un picior de lemn. „Superman” n-are, clar, nicio treabă cu Argeşul. Singura sa preocupare, singurul său ţel în viaţă, după beţiile americane, a fost să se ajungă, să se chivernisească şi să cocoaţe în fruntea mesei cu bucate. A ajuns unde-a pohtit, de ce s-ar mai obosi să mai şi guverneze ceva?

Organizaţia PNL din Argeş, sub înţeleapta cârmuire a preşedintelui său Adrian Miuţescu, a fost, ca de fiecare dată de la ţărănişti încoace, în contratimp. A fost mai mult orbanizaţie decât organizaţie, cu câteva excepţii, ale unor „băieţi deştepţi”, care-au priceput dincotro bate vântul.

Concluzia s-ar putea să pară cam pesimistă: nimic bun pentru Argeş, în anii ce vor veni. Nimic bun pentru ţară, în general. De altfel, în mediul virtual, celebrul cândva Puie Monta a căzut în desuetudine, înlocuit fiind de Cuie Mîţu.

Nu ştiu dumneavoastră cum aţi perceput circul oferit ţării de PNL, de vreo trei luni încoace, dar mie unuia tot acest caraghioslâc mi-a stârnit un dor teribil de „Veorica” şi de Gabriela Zoană. Barem femeile astea două erau amuzante.

Notă – Acest articol a fost publicat în urmă cu o săptămână în ediţia tipărită a săptămânalului „Impuls de Argeş”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here