După aşa-zisa liberalizare a pieţei de energie (aşa-zisă pentru că, în fapt, monopolul fostelor Electrica şi Distrigaz Nord/Sud abia de s-a clintit), facturile la gaz şi la electricitate au explodat de-a dreptul, aşa cum probabil nu s-a mai întâmplat niciodată de când există reţele de gaze şi de curent electric în această ţară.

Iar veştile privind viitorul nu sună deloc bine. Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, declara zilele trecute că „… preţul energiei va rămâne ridicat… Aceste preţuri mari nu vor dispărea. Va trebui să învăţăm să trăim cu preţuri mari la energie”. Cică „majorarea preţurilor la electricitate şi gaze este un fenomen european, nu doar românesc, justificat, în parte, de revenirea economiei după pandemie”, a mai explicat, doct, acesta.

Necazul, despre care dl Chiriţoiu nu suflă o vorbă, e că va trebui să trăim cu preţuri mari la gaze şi la electricitate, dar cu salarii mici şi foarte mici ori cu pensii de mizerie.

Zilele trecute, institutul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat) plasa România pe penultimul loc în Europa la capitolul salariu mediu, cu 700 de euro lunar. Mai puţin câştigă doar bulgarii (442 euro), în vreme ce ungurii (801) şi letonii (809) ne devansează. Pentru comparaţie, leafa medie în Germania e de 2.891 de euro, în Finlanda e 2.958, iar în Irlanda e puţin peste 3.000 de euro lunar.

Şi în ţările astea electricitatea e scumpă, chiar un pic mai scumpă decât la noi, dar raportat la venituri, pare chiar ieftină.

Toţi miniştrii (de finanţe, prim-miniştrii, ai muncii etc), de la nea Nicu Văcăroiu încoace, au avut aceeaşi explicaţie pentru discrepanţa salarială enormă dintre România şi vestul continentului: cică productivitatea muncii la noi e scăzută.

Chiar aşa să fie, oare? Acelaşi Eurostat, ale cărui cifre nu mint – cifrele, de regulă, nu mint, pentru că ele nu fac politică – zice că în 2019 productivitatea nominală a muncii pe cap de salariat a fost de 72,9% din media europeană. Productivitate a muncii mai slabă decât noi au Bulgaria (48,8% din media UE), Letonia (68,7%) şi Ungaria (70,7%). La acelaşi nivel cu noi sunt Grecia şi Slovacia, iar foarte aproape de noi, din acest punct de vedere, sunt şi Polonia şi Portugalia.

Potrivit Eurostat, românii au cea mai mare productivitate a muncii la un cost de un euro pe oră, mult peste media UE. Un muncitor român aduce plus valoare de 2,5 ori mai mult decât este plătit, în vreme ce media europeană e de 1,75. Statisticile Eurostat arată că România e pe locul 16 în Europa la productivitatea muncii, dar abia pe locul 26 la capitolul salarii. Suntem ţara cu cea mai mare discrepanţă dintre aceşti doi indicatori.

Revenind la predicţiile sumbre ale şefului Consiliului Concurenţei: am înţeles că ăsta e mersul economiei mondiale şi că el presupune preţuri mai mari la energie, dar de ce trebuie să fie românii, de decenii, codaşii Europei la capitolul salarii, câtă vreme cifrele oficiale spun că nu muncim nici mai puţin şi nici mai prost decât alţi europeni?

Nu trebuie dată vina doar pe actuala guvernare. Are şi ea partea ei de vină, deloc mică, dar la fel era şi pe vremea Veoricăi, şi pe cea a lui Ponta, a lui Tăriceanu etc.

La toate întrebările de mai sus, ne-ar plăcea să ne răspundă, aplicat, argumentat, prim-ministrul Cîţu, ministrul de Finanţe Vîlceanu sau vreunii dintre predecesorii lor în funcţie.

Interesant ar fi să ştim şi ce-ar avea de zis pe tema asta deputata Simona Bucura-Oprescu, singurul cetăţean român în afară de Monica Tatoiu care pare că le ştie pe toate şi are soluţii la orice.

Articol de opinie publicat în săptămânalul Impuls de Argeş nr. 282 din septembrie 2021

Actualizare – Între timp, azi, 5 octombrie 2021, de prim-ministrul Cîţu am scăpat cu toţii. Să vedem pe cine va desemna preşedintele Iohannis ca prim-ministru. Şi, mai ales, ce va face acest prim-ministrul şi viitorul său guvern.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here