În presa din România s-a încetățenit moda preluării și traducerii, cu sau fără ”adaptare”. Cei de la активные мероприятия sunt campioni, dar s-avem pardon, nici publicațiile quality nu scapă ocazia. O practică între tâlhărie și viol, să-i spunem ”japcă”.
Scenariul e simplu: monitorizezi publicații serioase din afară, alegi din galantar, blochezi radarul pe țintă și aportezi in integrum. Traduci (mai jos aveți o mostră prelucrată cu DeepL în 20 de secunde, mai mult ne-a luat paginarea!), postezi și ”faci conținut”.
Sau ”faci content”, dacă se urmărește spuprapunerea de vocabular 100%. Desigur, te acoperi deontologic punând sfântul link, pentru că, nu-i așa, presa occidentală se furajează cu vizualizări din România.
În continuare, un articol haios. Lue Elizondo, apostolul UAP (Unidentified Aerial Phenomenon, nu Uniunea Artiștilor Plastici), exaltat de ozeniștii de pretutindeni până în stratosferă și dincolo de ea, explică de ce-și dorește moartea ufologiei și pe ufologi în pungi de plastic. Noi îi urăm ”Brișcă ascuțită!” și dv ”lectură plăcută și folositoare!”. (V.I.M.)
Why UFOlogy Must Die
Lue Elizondo
Da, așa este, am mai spus-o și o voi spune din nou. Așa cum au subliniat unii, vreau ca OZN-istica (așa cum am cunoscut-o) să moară.
„Vreau să o arunc în aer într-un milion de bucăți…”, așa cum este citat adesea de detractorii mei. Cu toate acestea, dacă ați ascultat doar acele cuvinte și nu ceea ce a urmat, atunci acest scurt articol este scris pentru dumneavoastră.
Ceea ce a fost la fel de important, dacă nu chiar mai important, a fost ceea ce am spus în urma acelei declarații, partea care este de obicei omisă de către indivizi și personalități care doresc să-mi selecteze cuvintele pentru a le transforma în arme pentru promovarea propriilor narațiuni specifice.
Pur și simplu, motivul pentru care am afirmat că vreau să ucid ufologia a fost pentru ca ceea ce o va înlocui să fie ceva mai integrator și mai armonizat. O comunitate mult mai serioasă din punct de vedere academic și mai reprezentativă din punct de vedere intelectual pentru acest subiect.
Mai degrabă decât o abordare de tip Vestul Sălbatic, vreau să insuflu rigoare, disciplină și profesionalism în ceea ce va urma. Ceea ce îmi doresc în distrugerea totală a ufologiei, așa cum o cunoaștem, este creșterea a ceva nou, mult mai academic și științific. Cred că ufologia trebuie să moară, cu stigmatul ei cu tot, pentru ca noi să putem avansa în înțelegerea acestui subiect enigmatic. Am spus de multe ori, atât în public, cât și în privat, că vreau ca ufologia să dispară, dar în acele conversații, am explicat, de asemenea, că orice va urma trebuie să evolueze în ceva mult mai cuprinzător. Prin moartea uflogiei, vreau un nou tip de ufologie, o ufologie mai bună, o renaștere revigorată, ca un phoenix puternic care se ridică din cenușă.
Deci, de ce vreau să ucid uflogia?
Ei bine, știința, desigur!
Să ne uităm la propriul nostru Soare ca exemplu de moarte și renaștere. Soarele de care ne bucurăm astăzi pentru a ne încălzi corpurile de pe plajă și pentru a crește busuioc pe pervazul ferestrei este ceea ce se numește o ”stea de generația a treia”. Asta înseamnă că mai multe generații de stele au trebuit să existe înainte de Soarele nostru și că Soarele pe care-l orbităm astăzi este format din bucăți din stele anterioare. De fapt, materialul din întregul nostru sistem solar, inclusiv din mica noastră planetă stâncoasă, a fost alcătuit din resturile mai multor evenimente cosmice cataclismice, cu miliarde de ani în urmă, care au implicat moartea și nașterea unor stele în cadrul unui proces de supernove. Stelele ancestrale care au existat înainte de Soarele nostru erau fie prea fierbinți, fie prea mari, fie prea volatile pentru a susține viața așa cum o cunoaștem astăzi. Doar prin moartea și renașterea mai multor stele înaintea Soarelui nostru, ne putem bucura acum de comportamentul relativ constant și previzibil al vecinului nostru solar. După cum vedem în natură, de nenumărate ori, renașterea este rezultatul morții și, la fel ca focul pentru o cultură nesănătoasă sau pentru câmpul unui fermier, distrugerea unui lucru dă naștere adesea la ceva mult mai bun și mai sănătos. Cele mai bune culturi cresc atunci când vegetația excesivă a dispărut, iar solul este bogat în nutrienți.
Acest lucru mă aduce la cel de-al doilea punct al meu: de ce trebuie să moară ozn-ismul. Responsabilitatea.
Comportamentul unor autoproclamați ozniști pe rețelele de socializare a fost contraproductiv uneori. Aș dori să reamintesc cititorului că mulți oficiali guvernamentali de rang înalt și personalul lor din cadrul Comunității noastre de informații și din aparatul de apărare urmăresc social media. Chiar și politicienii sunt conectați. Și, precum copiii obraznici într-o cutie de nisip, acțiunile câtorva copii irascibili pot îndepărta alți copii care, altfel, ar dori cu adevărat să se joace și ei în cutia cu nisip. Din păcate, în cutia de nisip a ozniștilor se află câțiva copii obraznici care au decis că niciun alt copil nu are voie să se joace în cutia lor cu nisip, altfel riscă să li se arunce nisip în față. Acest comportament este ceea ce conduce și alimentează stigmatul perpetuu asociat cu subiectul OZN și cu ufologia. Din punctul meu de vedere, de ce să aruncăm cu nisip unii în alții când ar trebui să ne concentrăm să construim castele de nisip împreună? Mai ales acum, când țări precum San Marino sunt pregătite să ajute la susținerea efortului UAP la nivel internațional prin eforturi precum Proiectul Titan. Primul loc în care oamenii care nu sunt familiarizați cu UAP vor căuta informații despre acest subiect va fi mass-media socială. Este aceasta într-adevăr prima impresie pe care dorim să le-o oferim?
Din păcate, comunitatea OZN a devenit în ultima vreme un fel de mlaștină irațională, dominată de o mulțime de oameni care caută popularitate. A dispărut respectul și decorul, în favoarea loviturilor cu cotul și a loviturilor cu piciorul. Vocile celor care, altfel, ar fi aplicat o abordare științifică, sunt înecate de acele personalități din social media care-și fac senzațional eforturile de „activiști ai dezvăluirii” pentru a genera venituri prin intermediul telespectatorilor și al abonaților. Cei care caută „credit” în loc de cooperare deturnează subiectul pentru propria îmbogățire în detrimentul adevăraților susținători ai adevărului.
Vă voi împărtăși un citat de la un prieten de-al meu: „Uneori este vorba doar de pură aroganță intelectuală a ufologilor autoproclamați… Și ei sunt susținători ai realității consensuale din propria lor perspectivă psihologică defensivă”.
Ceea ce cred că este necesar este o ufologie care să includă persoane raționale din toate mediile sociale, cu perspective unice. O ufologie care să promoveze un studiu atent din partea comunităților științifice și academice și a altor cercetători disciplinați. Vreau o nouă ufologie, fără drame, fără cultul personalităților și fără agendele bazate pe click-uri care duc la dispute meschine. Vreau să smulg conspirațiile și enclavele sectare deshidratate și împietrite de zeci de ani, ca și cum aș rupe o crustă veche. Vreau să vindec rana infectată și supurantă cu un regiment constant de logică bazată pe date, umilință, rigoare academică și transparență.
Vreau o nouă ufologie, care să fie demnă să abordeze și să investigheze din punct de vedere tehnic acest subiect incredibil; cu indivizi care pot face schimb de idei fără teamă de atacuri personale, fără a fi nevoiți să aleagă o tabără și fără drame de gimnaziu. Vreau o ufologie în care academicienii, oamenii de știință, oficialii aleși, liderii guvernamentali și teologii să poată interacționa cu publicul, fără a fi dirijați de către cei care urmăresc atenția sau de către profitorii din social media care se prezintă ca activiști ai dezvăluirii. Nu spun că nu există elemente în construcția existentă a ufologiei care să îmbrățișeze aceste valori, dar aceasta este mai degrabă excepția și nu regula în zilele noastre.
Prejudecățile cognitive și emoțiile umane, cum ar fi ego-ul și mândria, creează bariere în ufologie. Aceste tendințe sunt cele care ar trebui eliminate în favoarea unui mediu fertil pentru studiul real al OZN-urilor, nu doar un forum de bârfe despre indivizi. Îmi doresc un mediu care să fie sănătos și creativ. Un mediu care să se concentreze pe subiect și nu pe personalități. Vreau ca oameni de orice rasă, culoare, sex, religie, orientare și origine să participe și să realizeze că acest subiect implică întreaga rasă umană.
Dacă aș fi un rege pentru o zi, cum ar arăta acest nou mediu? În acest nou mediu, subiecte precum xenoștiința, exopolitica, astrobiologia și exoteologia nu ar mai fi ostracizate ca știință marginală. Deoarece fenomenele nu sunt încă pe deplin înțelese și sunt cu adevărat necunoscute, trebuie să ne păstrăm deschiși la o varietate de posibilități, permițându-ne să încadrăm în mod pragmatic „ce-ar fi dacă” într-o formă de nomenclatură academică sau științifică.
În acest nou mediu, există încredere și respect între cadrele universitare, oamenii de știință și organizațiile guvernamentale care acționează ca custozi ai datelor concrete care trebuie studiate și evaluate. Acest respect se extinde la cetățeanul de rând și la avocații care pot implica în mod atent aceste organizații printr-o enclavă de colaborare și transparență în social media.
Din nefericire, circul social media din reality show-ul de astăzi a pus la îndoială încrederea guvernului în OZN-istică ca domeniu de studiu demn de urmat. Săptămână de săptămână, aceiași „susținători ai dezvăluirii” își creează propriile conspirații noi, înstrăinând și mai mult pe oricine din guvernul nostru dispus să susțină această cauză. În timp ce pentru unii, aceste podcasturi, canale YouTube, feed-uri Twitter și pagini Instagram pot fi distractive, pentru cei care iau decizii serioase cu privire la viitorul modului în care vom aborda această problemă, unele dintre aceste locuri (nu toate) au creat mai multă confuzie și divizare. În consecință, acum trebuie să fim mai atenți ca niciodată la modul în care angajăm publicul, trebuie să fim mai buni în a ne îndepărta propriile orgolii din aceste conversații și trebuie să fim mai puțin interesați de autopromovare și mai mult concentrați pe informare.
Așadar, mai vreau să ucid ozniștii? Bineînțeles că da! Dar asta doar pentru că am speranța și credința că putem crea cu toții ceva mult, mult mai bun.
Subiectul OZN-urilor ar putea foarte bine să fie cel mai mare mister cu care specia noastră s-a confruntat vreodată. Haideți să ne privim fiecare în oglindă. Auto-reflecția este uneori înfricoșătoare, dar este necesară pentru creștere. Să sperăm că persoana care stă în fața ta în oglindă te va asculta. Vestea bună este că avem cu toții șansa de a face acest lucru în mod corect și că nu este niciodată prea târziu pentru a ne reevalua abordarea și a schimba cursul. De ce să nu acordăm subiectului respectul pe care îl merită și să permitem păsării Phoenix să se scuture de cenușa veche și să își întindă aripile? De ce să nu permitem acestei păsări frumoase să se ridice cu demnitatea pe care o merită și să zboare spre noul ei peron, acolo unde îi este locul?
… Singurul lucru care împiedică acest lucru suntem noi doi.
Preluare liberationtimes.com
Alte articole de Vlad-Ionuţ Musceleanu puteţi citi aici.
