Eurodeputatul Mircea Hava a zis-o clar, cu subiect şi predicat: „Nu ne trebuie biocarburanţi, pentru că şi ăia emit tot dioxid de carbon prin ardere”
Eurodeputatul PNL Mircea Hava (PNL, fostul primar din Alba-Iulia) a declarat, în cadrul unei întâlniri cu jurnalişti români, desfăşurate zilele trecute, la Bruxelles, că nu are sens ca România să se alinieze celorlalte state europene, care pun accent pe biocarburanţi, ca măsură tranzitorie spre decarbonizarea integrală transportului rutier.
„Nu ne trebuie biocarburanţi, pentru că şi ăia emit prin ardere tot dioxid de carbon”, declarat eurodeputatul Hava, pentru ArgesulOnline.ro.
Afirmaţiile eurodeputatului liberal (primul din stânga, în imaginea de sus) sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât domnia-sa e de meserie inginer chimist, absolvent al Politehnicii din Timişoara.
Aceste afirmaţii sunt contrazise de cifrele furnizate de producătorii auto care vând modele apte să funcţioneze cu bioetanol (E85) în loc de benzină, respectiv cu biodiesel în loc de motorină clasică.
Emisiile de dioxid de carbon sunt cu mult mai mici în cazul motoarelor alimentate cu biocarburanţi decât ale celor alimentat ecu benzină/motorină. În plus, biocarburanţii emit zero noxe de tipul oxizilor de azot sau de sulf, prezenţi, altfel, în noxele motoarelor care merg cu carburanţi obţinuţi din petrol.
O Dacia Sandero pe etanol emite doar 60 de grame de CO2 pe km
Dăm şi două exemple: modelul Saab 9-5 (fabricaţie 2005), dotat cu motor turbo, pe benzină de 2 litri, emite între 214 şi 218 grame CO2 pe km. Aceeaşi maşină, dotată cu motor de aceeaşi capacitate, dar care funcţionează cu bioetanol (E85), emite cu 80% mai puţin CO2: între 43 şi 54g/km, potrivit defunctului constructor suedez.
Lucrurile stau la fel şi în cazul modelelor constructorului autohton Dacia, care oferă maşini care merg cu biocarburanţi încă din 2009, după cum am mai scris. Însă le oferă doar la export în Occident.
Modelul Dacia Sandero cu motor de 1,6 litri, pe benzină (fabricaţie 2010) emite în jur de 170 g CO2/km, cifră care scade până la 60 g/km, în cazul aceluiaşi motor funcţionând cu etanol, potrivit datelor furnizate de importatorii Dacia din Franţa, respectiv Suedia.
Altfel, eurodeputatul Mircea Hava are dreptate: tot dioxid de carbon emite şi un motor, şi celălalt. Doar că acela alimentat cu bioetanol emite mult mai puţin, ceea ce nu e de colo.
În cazul motoarelor diesel, folosirea biodieselului în loc de motorină clasică face ca, practic, din noxele emise de maşină să dispară integral oxizii de azot şi de sulf.
Avem un pic de noroc
Avantajele evidente pentru mediu nu sunt deloc de neglijat, mai ales că, potrivit Pactului Verde European (European Green Deal), continentul nostru ar trebui să-şi reducă emisiile de CO2 cu 55% până în 2030 şi să atingă neutralitatea climatică până în 2050.
În ceea ce priveşte transportul rutier, însă, România n-a făcut aproape nimic în afară de subvenţionarea mobilităţii electrice, accesibilă, din păcate, unui număr mult prea mic de cetăţeni.
Şansa evitării unei noi proceduri de infringement la adresa României rezidă doar în probabilitatea – evocată din ce în ce mai des, după declanşarea agresiunii ruse în Ucraina – decalării termenelor de conformare la cerinţele cuprinse în European Green Deal. Firesc, statele au, fiecare dintre ele, nevoie de timp pentru a-şi asigura independenţa energetică faţă de Rusia agresoare.
Declanşarea agresiunii ruse asupra Ucrainei ne-a prins cam nepregătiţi din punct de vedere al utilizării biocarburanţilor, apţi nu doar să reducă poluarea, ci să reducă şi dependenţa României de petrolul rusesc.
Singura țară UE unde nu se găsesc biocarburanți la benzinării
După cum am scris cu puţină vreme înainte de izbucnirea războiului din est, ţara noastră este practic singura din Uniunea Europeană în care biocarburanţii, aşa cum se găsesc ei la benzinăriile din Vest, nu se comercializează.
Dacă i-am fi avut disponibili la pompă, poate că preţurile n-ar fi explodat aşa cum au făcut-o şi nici n-am fi avut parte de isteria cumpărării de benzină cu sacul sau cu ciubărul.
Legat de bioetanol, ar mai fi un amănunt interesant: ţara noastră ar avea capacitatea să-şi producă singură cea mai mare parte a necesarului propriu de astfel de biocombustibil. Ar fi avut, probabil, şi capacitatea de a exporta acest tip de carburant, dacă am mai fi avut funcţionale, azi, măcar un sfert dintre fabricile de prelucrare a sfeclei de zahăr care existau, în România, în clipa schimbării de regim din 1989. Despre acest subiect, însă, zilele următoare.
sursa foto: Ion Lucian Petraş/Săptămâna Online, Dacia France, Flygbussarna.se
