America a introdus în lexiconul militar și comunicarea publică sintagma victime colaterale, eufemism pentru bătrâni, femei, copii și proprietăți aflate cumva în calea intereselor sale. Pagube apărute în urma deciziilor, implementării sau execuției defectuoase a misiunii. Desigur, unii le-ar spune crime de război, dar în lumea de azi predomină dreptul forței, nu forța dreptului.
Referitor la victimele colaterale, America fie tace, fie prezintă scuze tardive, menite mai degrabă să-i justifice acțiunile. Aflată cu treabă sub pulpana americană, o parte a presei românești a preluat modelul de peste Ocean, articulându-l neaoș. Nu numai că produce victime nevinovate, dar balcanic, joacă exhibiționist țonțoroiul pe mormântul lor.
Este recentul caz al emisiunii TVR ”Amintiri despre trecut”, punctată conjunctural de o redacție și căzută victima unui război de uzură purtat între găști politice cu care n-are a face. Ne aflăm în ipostaza absurdă în care după dresarea unui ”proces” înscenat, de sorginte stalinistă – antepronunțat și cu negarea dreptului la apărare -, acuzatorul iese la rampă și proclamă triumful dreptății. O fi triumf, dar dreptate nu-i.
Ne-am exprimat anterior opinia despre episodul din ”Amintiri despre trecut”. Scriam cu acea ocazie și despre vocea publică, compromis și în context, despre Mădălin Hodor. Ce dezvăluiri recente, oameni buni? Că dezvăluirile erau deja făcute pentru cine știe să citească printre rânduri.
Însă Afacerea Hodor scoate la iveală altceva. Acapararea discursului public de spiritul gregar, de clici. Aceleași care-l preamăreau pe Hodor când juca rolul de propagandist USR îl desființează acum ”moral”. Și asta în situația în care traseul istoricului a fost liniar. Defăimarea lui își are originea într-un abandon, într-o dezertare: a refuzat să mai sprijine o mișcare politică și niște lideri falimentari.
Presa, mass-media trebuie să fie pentru oameni și în interesul lor. Nu pentru niște nuclee de interese sau pentru partide sau despre ideologii. De aceea trebuie să fie spus exact, cu subiect și predicat, ce e de spus:
Indiferent de persoana și faptele sale, Mădălin Hodor este pus la colț, pe coji de nuci, pentru că nu mai ridică ode USR. Altfel, era și acum istoricul luminat și luminos, far al adevărului și al dreptății sociale.
Dorim să facem o mică acoladă de final. Adversarii USR au această marotă cu partidul creat de servicii. Din blueprint se vede opusul (sociologic nu poți dinamiza o mișcare cu lideri șterși, cu susținători agresivi până la un fanatism care alungă orice om de bună credință, cu extensii ideologice care antagonizează bazine elecorale în ansamblul lor, ș.a.). Însă pe seama lui Hodor vedem și altceva: sunt atât de nerozi încât își expun, într-o ofensivă minoră, toată rețeaua. Dacă, și acest dacă e mare cât Intercontinentalul, USR-ul are în spate ofițeri de informații, aceștia ar trebui degradați și dați afară din instituțiile de care aparțin. Nu pentru că acționează ilegal, ci pentru ineptitudinea lor.
Vlad-Ionuț Musceleanu
N.B. Noi ăștia mai bătrâni ne amintim de celebra mistificare Patapievici- Eminescu. Trăim s-o vedem reditată cu Dna. Raluca Rogojină. Desigur, ea n-are calibrul de odinioară, dar nici acuzatorii nu mai sunt ce erau odată.
