”Dacia preistorică” a lui Nicolae Densușianu (foto) este o carte prohibită. Ediția princeps (I.A.G. Carol Göbl, București, 1913), atunci când mai apare – rar – printr-un anticariat, are prețuri exorbitante. Trăim în plină modă ”dacistă” și buchiniștii versați speculează buzunarele dacomanilor cot la cot cu editorii și librarii.
Edițiile mai noi, nu puține, sunt o glumă din punct de vedere calitativ. Hârtie proastă, tipar prost, prețuri între o sută și o sută ron jumate. Vă spune un om care are o editură – povestea cu dificultățile tehnice e vrăjeală. Explicația e alta, clasicul românism ”merge și așa”.
În anul cu Centenarul, ne-a bântuit ideea că nu există o ediție digitală, decentă și gratuită a ”Daciei preistorice”. Am zis s-o facem noi. Ne-am blocat la găsirea unui exemplar ”curat”. Cunoșteam posesori de ”Dacia preistorică”, dar toți erau oameni studioși, cu prostul obicei de a ”picta” (sublinia) pe cărți. N-am găsit un singur exemplar fără defecte. Norocul ne-a surâs altfel…
Exista deja ceea ce voiam noi să facem. Și n-o făcuseră dacomanii, ci Biblioteca Centrală Universitară ”Lucian Blaga” din Cluj. Oficială. De stat. Așa se prăbușesc teoriile conspirației: prin prezentarea faptelor, la lumina zilei. Desigur, unii o vor ține langa cu filmul lor prost, dar deși mulți, ei sunt cantitatea neglijabilă. Pentru că oricât l-ai multiplica pe 0, tot 0 dă după egal.
Cu râvnitul PDF în posesie am ajuns în etapa a doua – ce facem cu el. Decizia logică de diseminare a fost utilizarea unor vectori din mediul dacoman. Prin ei s-ar fi rostogolit mai repede, deoarece rezistența ar fi fost semnificativ mai mică și astfel ajungea la mai multe persoane. OK. Însă surpriză…
În decembrie 2018 am oferit mai multor persoane cartea. S-o dea ei, din partea lor, pe canalele lor. Să ia ei și aplauzele și traficul și ce-or mai lua. A trecut deja un an, doi ani, trei ani, niciunul n-a făcut-o!
Există trei explicații:
⦁ Una e superficială și grosieră: banii. Dacomania e fabrică de cash în România, o industrie generată de o modă. De ce să piardă bani, ei și ai lor, dând ceva pe gratis?
⦁ A doua, mediană. Cum, o bibliotecă universitară? Stai cuminte, fratele meu, că ni se duc de râpă conspirațiile. Și ele sunt parte din poveste, partea dulce după care salivează adepții, glazura de ciocolată. Vrei să ne dăm singuri cu tesla-n …?
⦁A treia e o explicație de substrat. ”Dacia preistorică” e o carte cult, bună de invocat, nu de citit. E voluminoasă, e scrisă greoi și încâlcit, aproape ilizibilă. Cunoaștem sub cinci persoane care s-o fi citit integral, în schimb sute care vorbesc în necunoștință de cauză. Cu referință la contacte directe, din viața reală. Pentru că dacă ne-am aventura în mediul digital, numerele ar crește amețitor.
Devenind facil accesibilă, își pierde atractivitatea. Citești 3-4 capitole și te ia durerea de cap sau căscatul și somnul. Nu face bine la piață. Și mai e un risc: tu dacoman, te-ai obișnuit să trăncănești despre ce n-ai citit. Și clap-clap aplauze din subcultura ta marginală. Însă cu tomul la liber, crește riscul să dai peste vreun plictisit care-o citește din scoarță-n scoarță și te face de rușine printre ai tăi. Și parcă nu se face, nu-i așa?
Volumul îl puteți descărca de aici.
Nota redacţiei – Cartea despre care e vorba în acest articol este una care a suscitat şi suscită şi azi multe controverse. Lecturarea ei, însă, ca de altfel lecturarea oricărei cărţi, nu dăunează nimănui, ba dimpotrivă. Aşa că, dacă vă interesează subiectul civilizaţiei pelasge şi aveţi timpul necesar… lectură plăcută!
