Ziua Limbii Române a fost hotărâtă prin lege, acu’ vreo cinci ani. Se sărbătorește la fine de august. Așa că vinerea trecută fost-am pe scaun în sală. Doi dintre invitați certamente atrăgând. Bebe Cotimanis și Victor Socaciu. Primul, actor, actualmente, al teatrului local. Expresiv, convingător, a umblat ales, cald, atrăgător printre rime și poeți d-ăi nemuritori. Firesc, Eminescu, Stănescu, în cap de listă. A demonstrat înc-o dat` că nu-i doar destoinic om de comedie, ci și-un iubitor, bun cunoscător de poezie de soi. A recitat cu simțire și dăruire. Fiorul în inimi stârnind evident. Precum a făcut-o și Victor. Un folkist îndrăgit de decenii. Ale cărui cântece ne-au alinat tinerețea într-o epocă nefericită. Refrenele sale se fredonează și azi, unii încă vibrând motivat la auzu` lor. Fiindcă au, din belșug, melodie, armonie, mesaj. Merg la suflet din plin și dau de gândit și-n prezent celor care nu trăiesc doar într-o ”subcultură a instinctelor”. Și eu, și alții, socotim util, benefic, neîndoios triumfal un spectacol cu ei împreună pe scenă. Spre a uni la cote înalte două arte de impact. Rafinat, elegant, cu substrat, onorant…
Și-au mai adus contribuţia Iulia Dumitru, grupul P 620, Tiberiu Hărăguș, un cvartet instrumental. Organizatori ai manifestării, Centrul Cultural și Filarmonica Pitești. Inițiativă de salutat și de consemnat. Dar, atâta vreme cât nu se arătă simplu divertisment, ci, presupun, festivă și cumva solemnă, nu se cuvenea a fi intonat la-nceput imnu` național? Dacă-i greșită întrebarea, rog să fiu scuzat…
Adrian SIMEANU
