Îi cunosc, îi prețuiesc și le sunt aproape ori de câte ori îmi e cu putință. Fincă Postăvaru e un dirijor serios, meticulos și cu randament. Iară Croitoru, un instrumentist de nivel. Un solist de clasă și-un om prietenos. M-am mai convins o dată recent, urmărindu-i la treabă în urbea Ploiești. La Filarmonica ”Paul Constantinescu”. În fața unei orchestre vrednice, temeinice și cam întotdeauna convingătoare-n prestația sa. Ce m-atrage benefic s-o ascult pe viu chiar la ea acasă. În sala ”Ion Baciu” deloc străină mie de niște ani buni…

 De astă dată, fură-ntr-un parcurs simfonic semnat nemuritor de Mozart și Ceaikovski. Cu calm, precizie și dăruire, tălmăciră al patrulea concert de vioară al celui în Salzburg născut. Florin arătându-se stăpân fără greș pe partitura celebră. Nuanțând potrivit, iscusit, ca un interpret de vârf incontestabil. Are viteză și siguranță, ritmică, finețe. Da’ și ceteră faină, de real folos când suie pe scenă. Dovedindu-se clar un cordar de fală pentru-a noastră țară. În cazu’ de față, tandem a-ntâia cu Radu creând.

Acesta din urmă, conducător de nădejde, chibzuit, echilibrat, experimentat, așa cum îl știu. Dovadă, suita a-ntâia pentru orchestră a marelui rus (care spală ș-acu` din păcatele unor conaționali odioși, de ieri sau de azi, prin muzica sa minunată). Impecabil redată de prahoveni. Fără ezitare, plină de culoare. Cert pătrunzătoare și strălucitoare. Dându-mi prilej să aștern pe foaie alte vorbe de laudă pentru toți acești slujitori devotați ai artei simfonice autohtone din zilele noastre. Le merită cu prisosință…

Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here