Într-un recital de milioane. Superatractiv. Susținut binevenit de șase tineri entuziaști. Și entuziasmanți deopotrivă. Care se descurcă excelent laolaltă pe o scenă plină de instrumente de percuție. Printre ele, cinci fete și un băiat mișcându-se precis, grațios. Cu profesionism incontestabil. Cu certă vocație muzicală. Și reușind a smulge cu brio aplauzele noastre meritate pentru piese din țara lor da`, mai ales, pentru cele de la noi. Grigoraș Dinicu și Maria Tănase, de pildă, au impus imediat respectu` cuvenit. Umplându-ne inimile de bucurie și satisfacție…
Acești tineri „minunați și uneltele lor cântătoare” (tobe, trianglu, xilofoane, marimbe, vibrafoane și altele) au arătat ce înseamnă virtuozitatea neîndoielnică. Pusă cu folos în slujba muzicii bune fără frontiere. Înfrățind inevitabil și util popoare chiar de la mare distanță unu` de altu`.
Ce-ar fi dacă i-am reîntâlni pe toți sau pe fiecare în niște concerte fulminante cu-a noastră orchestră? Ori cu trio-ul de jazz? Am senzația că ne-ar stârni cathartic imens. Și acumularea cultural-artistică n-ar fi neglijabilă. Mie cel puțin, marimba mi-e tare dragă cu sunetul ei profund și răscolitor. La fel atâtor alți tânjitori adânc după ritm și sonorități vibrante ale percuției orientale. Ce fac bună casă cu simfonicu` când se-adună ferice cu portativele-n față…
Pe de altă parte, sculele-astea propice-s la maximum pentru improvizații strălucite-n rock sau în jazz. Pe Burton și Séjourné, de exemplu, îi știe-o lume-ntreagă. Ascultându-i și admirându-i fără rezerve pe bandă, pe disc, sau pe viu. Astfel că și eu sunt îndreptățit a-i dori iară pe oaspeții din Răsărit pe plai argeșean și nu numai.
Că România are, totuși, câteva filarmonici potrivite-n scopul acesta. Cea de la Pitești este, cu siguranță, una dintre ele. Ce părere ai domnule manager despre propunerea mea? O pui în practică în viitoru` sezon? Am aprecia, fii sigur!
sursa foto: Filarmonica Pitești
