Le poartă cu el Marcian Petrescu. Pe piept și pe burtă, în… cartușieră. Și le folosește cu vârf și-ndesat. Cu vrednicie și semeție. Optsprezece sunt, năzdravane foc. Și iese din ele ce nici nu gândim. Mânuindu-le astfel încât ne-a topit. Și ne-a cucerit. În bibliotecă întâmplându-se asta binevenit. La Pitești, în festival nimerit…
Sincer, omu-a spus că, la argeșeni, de vreo nouă ani nu a mai ajuns. Drept care, pasiune și energie, din plin, a depus. E un virtuoz, vocalist vârtos, vorbitor haios. Muzica și muzicuța fiind rostu’ lui. Vizibil și apăsat, acestora dedicat. În improvizații, cald, înflăcărat, supertalentat…
Are și parteneri în concert. De astă dată, doar trei. Mihai Alexandru Tacoi, tânăr ghitarist. Iulian Vrabete, la bas cu cinci corzi. Iar Vali Vătuiu, tobar renumit. Și dânșii dibaci, ca și Marcian, pe sculele lor. Cu aport elocvent în concert. Tuspatru formând un grup de nădejde și de ascultat. Mereu meritat, oricând cu nesaț nedisimulat…
Ritmu-mbelșugat constant i-a-nsoțit. Cu melodia și armonia atrăgător s-a unit. Practică bluesul și derivate-ale sale, cu zel. Te fac să vibrezi și să fredonezi laolaltă cu ei. Refrene de soi au în repertoriu, de la corifei. Da` și compoziții nesofisticate, de tâlc și umor, în vers, încărcate. Toate adecvate, frumos aranjate. Unanim aplaudate de piteștenii prezenți. Realmente-n câștig dup-o astfel de seară incendiară de primăvară plenară. Mustind de vitalitate, culoare, intensitate. C-așa-i genu-aist, născut pe plantații. Răspândit, apoi, ferice, la alții. Chiar și-n România cea îndepărtată. Petrescu și ”Trenul de noapte” stând azi mărturie nicicum contestată. În estul european, ”doinindu-l” contemporan. Cu iscusință, căldură, respect și alean…
Adrian SIMEANU
