”Un sexagenar în plină formă.” Chiar dacă se mai vaită că îl dor genunchii. ”Înalt, viguros și impetuos. Cu simfoniile-n sânge constant. Lor fățiș dăruit pe de-a-ntregu’. Stăpânind dezinvolt portativele pe care sunt scrise. Acaparând orchestra total când le are sub ochi. Energie și forță transmițându-i din plin, folositor, pentru ele…”
M-am convins înc-o dată, recent, la filarmonica piteșteană. Unde Theo-l tălmăci din nou, cert binevenit, pe Antonin Dvořák, pasiunea lui. Dând viață, mai mult decât inspirat, demn de semnalat, simfoniei a opta, în sol major. Lăsată lumii, și ea, de cehu’ boemian, deplină splendoare, întru delectare, sigur neuitare. Semn al talentului său creator nedezmințit în domeniu. ”Chipeșă, semeață, trainică, măreață. Rostuită, însă, nu chiar pentru oricine…
Ei bine, olandezu’ nostru de azi, cu potențial adecvat, o tălmăci pe măsură. Onorant categoric. Precis, expresiv, nuanțat, cadențat. Punând orchestranții la lucru cu mână de fier. Atent și fluent conducându-i de la un capăt la altul. Imprimând rigoare, entuziasm, tenacitate. Tumult ori blândețe, după nevoi. Pregnanță, impact și aplauze lungi obținând drept urmare. Întărind convingerea că-i un simfonist tot mai apăsat. Chiar de nu creează, ci doar recreează giuvaiere dintr-alea perene. Este experimentat în astfel de cazuri, se implică maxim, se dăruiește la fel. Parcursu’ sonor ieșind firesc izbutit, în mod fericit…”
Îmi doresc, nu cred că greșesc, iar să-l întâlnesc și pe la alte filarmonici din țară. Apte mai dihai să pună-n valoare sporit, diferit a’ sale resurse-n domeniu. Stimulându-l mai abitir, favorizându-l și mai bogat. Pe mine tentându-mă cert a umbla după dânsu’, sârguincios, curios. Cu real folos pentru hrana-mi spirituală trebuincioasă cotidian…
Adrian SIMEANU
P. S. Citatele îmi aparțin…
