Nu e medic, cum s-ar crede, ci muzician. Sbârcea, nume de familie, cu obârșia-n Ardeal. Iară Doctor Petru, ăle de botez înscrise în acte tocmai la Segarcea. Unde s-a născut, în timp interbelic, a’ lor purtător. Vrednic dirijor și azi activ pe scenă, elegant, cu spor. Conducând orchestre, cu mână forte, către aplauze îndelungate și meritate. Din plin dovedind-o oricând l-am văzut…

 Stă drept, vigilent, la pupitru. Nu prea are partituri, că le știe pe dinafară, la fix. Se mișcă puțin și-i atent mereu la instrumentiști. Pe care lesne și precis îi poartă pe drumu’ cel bun. Le insuflă putere, viteză, siguranță și dinamism din belșug. Cinstind negreșit compozitorii nemuritori. Cu priceperea sa evidentă, și pasiunea, și dăruirea, neprecupețite. Cert te cucerește dacă-i privești sobrietatea, lejeritatea, seninătatea. De dânsu’ nedespărțite defel. Arătându-se clar omu` ”lucrului bine făcut”. Și-al muzicii de soi. Socot, de aceea, că-i chiar un noroc să-l ai la pupitru. Și un câștig, fără dubiu, pentru orice filarmonică dornică de palmares autentic…

Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here