Adică sârba, hora și geamparaua, de pildă. Sau doina strămoșească. Cu fanky-jazzu’, pe ici pe colo. O minune, Pe scenă aflându-se-n perfectă armonie și melodie „Lăutarii lui Nicolae Botgros” și „Lupii lui Calancea”.
La Arena Chișinău, anu’ trecut. Într-un show de zile mari, chiar dacă fuse-n miez de noapte. Cu lumea buluc venită s-asculte, să joace. Să se umple de veselie. Ori de melancolie. După pohta ce-a pohtit…
Cele două formații s-au contopit admirabil și-au excelat în interpretare. Demonstrând înc-o dată inspirată-mplinire când genurile muzicale se contopesc într-o cântare comună. Fără cusur dăruită melomanilor…
Sunt convins că și dincoace de Prut fac furori. Că mi-s instrumentiști, vocaliști versați, plini de pasiune-n în strădania lor artistică. Și e, până la urmă, înc-un pas convingător în visu’ (comun, sper eu) de reunire în fața primejdiei nemărginite din Est.
Ca să nu mai spun iară că arta autentică-i nemărginită de granițe. Și puterea ei crește enorm când își dă mânile cu vrere și dăruire reale. Am să stăruiesc pe lângă cei abilitați (îndeosebi pe lângă manageru’ Filarmonicii Pitești) să dea viață acestei propuneri și-n urbea valahă. Că-i una pertinentă incontestabil și de trebuință maximă pentru toți românii de unde-or fi ei.
Alex, Nicolae, faceți și voi diligențe-n scopul ăsta nobil, rogu-vă. Că ne-ar sălta inimile până la cer văzându-vă și auzindu-vă. Împreună pe veci…
NOTĂ – Alte articole pe teme de cultură, redactate de Adrian Simeanu, puteți lectura aici.
surse foto: Facebook/Nicolae Botgros, Lupii lui Calancea
