Muzica zilelor noastre: Andreescu și Malov

0
137

Lor le-a revenit sarcina de a deschide ”Vara magică” în ăst iulie capricios, la Ateneul Român. Dovedind că, uneori, senectutea face casă bună cu tinerețea. Fincă s-au înțeles de minune și profitabil nespus. Horia și-a pus înc-o dată experiența în joc și truda-i fu din nou cu noroc. Vădește cunoaștere multă și energie la fel. Transmite, impune și dă siguranță din plin. Astfel că ”Virtuozii” răspuns-au la fix și lucrul comun strașnic le-a ieșit. Bucureștenii-s trupă veche, sudată, rodată și aptă de performanță la greu. Oameni de diverse vârste uniți benefic de-o pasiune ce nu are vârstă: muzica de calitate. Cred că și Ludwig, acolo sus, le-a sesizat împăcat priceperea de necontestat. Iar pe noi, în sală, cert ne-au încântat…

Desigur, sub îndrumarea lui Andreescu nici că se putea altfel. Dar, ca trecerea s-o fac la surpriza serii, mai fu un motiv chiar nebănuit: Sergey Olegovich Malov (foto sus) numit. Un cordar din Leningrad, acu’ la Berlin. Ani, treizeci și șase. C-o ceteră minunată la sunet, cristal. Și cu mâini demne de ea pe măsură. Iute și precis pe corzi, zglobiu și înflăcărat. Nuanțând adecvat, elegant. Improvizând la un moment dat pe o surată electrică vădit inspirat. Încât m-a determinat să-l compar cu inventivul englez Nigel Kennedy. Ori cu francezu’ Jean Luc Ponty, faimos și acesta pe strune enorm…

 În plus, ardență, expresivitate, fluență, virtuozitate. Pasiune, trăire, dezinvoltură și dăruire. Compatibilitate și îmbinare eficientă cu orchestranții. Tandem redutabil cu dirijoru’. Astfel că-i aduseră cu toții un meritat omagiu înaintașului neamț nemuritor.  Cu brio, categoric. Plasând din start și astă ediție a festivalului bucureștean pe podium. Dorin Ioniță-i realizator. Eu, susținător și comentator. Ne mai întâlnim. Că oferta-i cert îmbietoare și în continuare… 

Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here