Bătrânul din satul Bărbăteşti, comuna Cocu, rămas fără casă şi care-şi ducea zilele într-o remorcă ruginită, despre care scrisesem acum o săptămână, tocmai s-a mutat în odaia lui, pe care un grup de voluntari i-a construit-o într-un timp-record, de numai 10 zile.
Moş Vlădilă a petrecut cu încântare prima lui noapte în propria-i căsuţă, după ce luni de zile a dormit într-o remorcă abandonată acoperită cu un coviltir mucegăit şi rupt, prin care vântul sufla în voie.
„Noi i-am montat şi o sobă în casă, este acum căldură, dar pereţii sunt netencuiţi; va trebui tencuiţi, gletuiţi şi vopsiţi, ca să putem spune că e gata. Dar nea Vlădilă n-a mai avut răbdare şi s-a mutat deja în cămăruţa lui”, ne-a povestit Alina Bumbac, tânăra din Cocu care a fost catalizatorul energiilor voluntarilor, înspre a-i construi bătrânului o odaie a lui.
„Deja se vede că e alt om. Are altă culoare în obraji, mâinile nu-i mai sunt vinete de frig… e clar că starea lui generală e mult mai bună”, spunea Alina, viitoare asistentă medicală.
Îşi doreşte… cărţi
Desigur, mai e nevoie de diverse lucruri necesare într-o casă, fie ea şi una mică, cum e cea ridicată de tinerii voluntari pentru nea Vlădilă (un dulap, o masă, 1-2 scaune etc). Dar căsuţa e locuibilă, iar bătrânul nu mai trebuie să doarmă noaptea în remorcă.
Un piteştean inimos a adus un panou solar şi restul accesoriilor aferente, pe care le-a şi montat, tot el, într-o singură zi, astfel că odaia lui nea Vlădilă are şi lumină, la 12 volţi.
Lăudabil şi gestul primarului comunei Băbana, dl Vasile Bebe Ivan. Acesta a citit pe site-ul nostru despre situaţia lui nea Vlădilă şi despre eforturile voluntarilor grupaţi în jurul Alinei Bumbac şi a donat banii necesari (circa 1.200 de lei) pentru cumpărarea tablei pentru acoperişul odăii şi a celorlalte accesorii (coame, holzşuruburi).
La fel şi sprijinul oferit voluntarilor de primarul din Cocu, Gheorghe Ţucă (teren, uşa de la intrarea în căsuţă).
Cei mai mulţi care au ajutat, în diverse feluri, la ducerea la bun sfârşit a construirii rapide a căsuţei bunicului de la Cocu au dorit, însă, să rămână anonimi.
În ce ne priveşte, am planificat să-i facem sâmbătă o vizită lui moş Vlădilă. Am aflat că şi-ar dori tare mult nişte cărţi, pentru că-i place să citească.
O să-i ducem şi nişte cărţi, dar şi de-ale gurii şi ceva haine mai groase, pentru iarnă.
Am tras, din toată această poveste cu final fericit, concluzia că încă nu suntem pierduţi de tot, ca naţie, câtă vreme mai există oameni ca Alina Bumbac şi ceilalţi voluntari din jurul ei.
sursa foto: Facebook/Alina Bumbac
