Era în plan să începem anul douăzeci – douăzeci și trei cu un articol despre ”Legea românească”, marea sinteză daco-romană creștină. Cumva deplasat și sigur anacronic, se baza pe extrase din publicistica primei jumătăți a secolului XX. Perioadă când ”liderii de opinie” – unii copios înjurați în prezent de ”patrioți” pe rețelele de socializare – încă trăgeau la căruța națională. Azi e altfel și un incident recent petrecut într-o comună băcăuană ne arată cum și de ce.
O seamă de săteni din regiunea Moldovei, au prins după 1990 gustul libertății și reinventării tradiției. Care ”tradiție” gravitează în jurul consumului exagerat de alcool și al cafturilor de grup, la dată fixă și în costumații kitchoase. Aceste manifestări deplasează jandarmi – care împart amenzi și cătușe -, și presă, care speculează un subiect ieftin și la propriu și la figurat.
Anul acesta, ”folcloriștii” din Berzunți au căzut pe înregistrările presei sub incidența OUG nr. 31 din 2002. Pricina: un montaj vag umoristic cu tema războiul din Ucraina.
Întâi s-a ”autosesizat” mass-media, care a făcut din nimic o dramă și din duma unor afumați un incident internațional. Ar fi fost mai interesant (inclusiv sub aspect umoristic!) de filmat cetățeni căutând pe hartă comuna cu pricina.
Ambalați de presă, dorind să nu rateze minutul de celebritate, înfricoșați și de posibila reacție a superiorilor la rândul lor vânând celebritatea efemeră, polițiștii din IPJ Bacău s-au ”autosesizat”, dând cu penalu-n gard. Poliția Glumelor sau o glumă de Poliție?
Ambasada Ucrainei și-a suflecat mânecile și și-a frecat palmele: ”Simbolurile agresiunii ruse trebuie să fie interzise în toată lumea civilizată”. Furajul propagandistic costă, bogdaproste când e gratis.
În final au apărut deontologii. ”Va fi o mare clasare” titrează ”Liberatea” (aici). Știm, am zice noi. Știm, ar zice și ”oamenii legii” implicați în caz. Cumva toți știu că e circ media și nimic mai mult.
Presa vinde sub reclama înșelătoare a corectei informări a publicului. Realitatea e că sunt create și umflate subiecte, urmărindu-se în scop mercantil o formă declasată de divertisment.
”Cazul” Berzunți; ce rămâne după banii încasați de televiziuni și ziare pe reclame și după distracția frugală a unor gură-cască? Oameni puși pe drumuri de ”organe”, cheltuieli ale statului cu acțiuni care nu duc nicăieri și ridicolul dizolvant de autoritate.
”Părerea mea este că un astfel de dosar nu are nicio șansă în instanță”.
Bun. Și atunci de ce există? Pentru liniștea noastră, păcurarii din presă pasc docilele mioare române. N-am specificat care noastră și care noi, că se subînțelege. ”În acest timp, grafomanii juiseuri, îşi primeau aplauzele la scenă deschisă”.
***
Și totuși trebuie încheiat altfel. Berzunții se remarcă prin meșterii populari, sculptori în lemn, și prin mulțimea de porți monumentale, din lemn desigur. Cu asta ar fi putut încânta ochii și mintea românilor de Sărbători circarii flămânzi care-și zic în falș ”oameni de presă”.
Alte articole de opinie publicate de Vlad-Ionuţ Musceleanu pe site-ul nostru găsiţi aici.
