Sunt azi 173 de ani de când Mihai Eminescu a venit pe această lume, în care geniul său n-a fost recunoscut ca atare, decât în ultimii vreo 15 ani.
Însă, vorba Poetului care ne-a dat o Zi a Culturii Naţionale, „geniul, în zdreanţă sau în veşminte aurite, tot geniu rămâne”.
Suntem datori să nu-l uităm, să continuăm a-i studia opera poetică, cea gazetărească, dar şi scrierile politice, pentru că de la un geniu avem mereu ce învăţa.
După părerea mea, dincolo de poeziile lui, care sunt deja parte a patrimoniului cultural mondial, dincolo de articolele lui de presă studiate, citite şi citate şi azi, ceea ce trebuie să reţinem din moştenirea sa se poate rezuma la o singură frază: „În trecut ni s-a impus istoria, în viitor ne-o facem noi”.
Şi doar de noi depinde cum ne-o facem. Sau pe cine lăsăm să o facă, în numele nostru.
