Multă lume ştie că Mihai Eminescu, emblema culturii noastre naţionale, n-a fost doar un geniu al poeziei, ci, în egală măsură, şi unul al jurnalisticii.
Azi, de Ziua Lui, am extras un fragment dintr-un articol publicat de Poet, care se potriveşte atât de bine cu ceea ce vedem la vârful societăţii româneşti de azi, încât s-ar putea crede că l-a scris ieri, când ministrul Culturii, Daniel Breaz (profesor universitar… doamne!) îl făcea „cel mai mare poet care l-a dat România”. Corect ar fi fost ”pe care l-a dat”, dar unde știință de carte nu e…
„Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate…
Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit.
Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază… contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup…la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni…”
