Despre Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita, am mai scris iarna trecută, atunci când, alături de colegii de breaslă gazetărească din Târgu-Mureş, participanţi la raliul Budapesta-Bamako, i-am vizitat pe cei circa 200 de copii orfani, îngrijiţi de câteva călugăriţe greco-catolice.

Am decis acum să le mai facem o vizită micuţilor de la Odorheiul Secuiesc (care trăiesc exclusiv din donaţii; statul român şi autorităţile locale nu-i ajută şi nu i-au ajutat niciodată, absolut deloc), pentru a le dona hăinuţe, jucării, rechizite etc.

Publicăm această ştire nu ca să ne lăudăm cu ce fapte frumoase facem (ce facem noi e, oricum, o picătură insignifiantă în oceanul de nevoi a acestor copii sărmani) ci pentru a aduce la cunoştinţă de existenţa acestui aşezământ caritabil. Unic, din multe puncte de vedere, în România.

Speranţa noastră e că şi unii dintre dumneavoastră, cei ce citiţi aceste rânduri, ne veţi urma exemplul – aşa cum şi noi l-am urmat pe al altora – şi-i veţi ajuta pe copiii de la Casa „Sfântul Iosif” să aibă minimul necesar pentru a subzista.

Nu veţi găsit nicio pagină de internet a Casei „Sfântul Iosif”. Nici cont de Facebook sau de Instagram.

Doar o adresă: strada Kuvar nr 35 Odorheiul Secuiesc. Şi un număr de telefon: 0266-218 205.

Filosofia sorei Emilia Trif, cea care conduce aşezământul, e un pic mai ciudată: „Mulţi s-au oferit să ne facă pagini de internet, gratis…Le-am mulţumit tuturor, dar am refuzat. Trăim cu convingerea că acela care e sortit să ne găsească şi să ajungă la noi, va ajunge. Şi fără internet”.

Fireşte că, după revenirea de la Odorheiul Secuiesc, vă vom povesti cum au trecut copiii de acolo i cele care-i îngrijesc peste pandemie şi cum decurge viaţa în această mică insulă de românism într-un oraş în care populaţia maghiară e de circa 98%.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here