Ieri, cetăţenii Republicii Moldova au votat în turul secund al alegerilor prezidenţiale şi au oferit funcţia supremă în stat Maiei Sandu, lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate, o formaţiune pro-europeană.

Dna Sandu a obţinut în jur de 57% din voturi (numărătoarea încă nu a luat sfârşit), iar contracandidatul ei, preşedintele în exerciţiu Igor Dodon, doar 43%, cu aproximaţie.

Moldovenii au avut de ales între un lider de tip sovietic, un filorus (Igor Dodon) şi o femeie cu nume românesc şi aură europeană, Maia Sandu.

Fireşte, ne bucurăm că moldovenii de dincolo de Prut au ales de maniera în care au făcut-o, dar nu ne entuziasmăm din cale afară la gândul că alegerea dnei Maia Sandu ca preşedinte va netezi calea spre Unirea bucăţii de Moldovă cotropite de sovietici cu Ţara Mamă.

Spunem asta pentru că Maia Sandu n-a spus niciodată că militează pentru Unire, după cum n-a spus niciodată că e româncă.

„O să se facă sau nu unirea, asta e decizia cetăţeanului”, a declarat dna Sandu, într-o emisiune TV.

De altfel, tot discursul domniei-sale pe tema eventualei uniri cu România e plin de echivocuri, de eschive, de piruete etc.

N-am găsit nicăieri vreo declaraţie în care Maia Sandu să spună, cu subiect şi predicat, că Moldova şi România sunt una şi aceeaşi ţară, locuită de unul şi acelaşi popor, cel român, şi că doar Armata Roşie sovietică a făcut dintr-o singură ţară două.

Aşa că, slabe speranţe în acest sens, deocamdată. Cine crede că dna preşedinte Sandu poate fi un catalizator al Unirii celor două ţări se înşeală.

Până şi europenismul afişat de dumneaei ne pare mai mult o butaforie, un pospai fără nimic consistent dedesubt. Am fi fericiţi să ne înşelăm. Următorii patru ani ne vor arăta dacă am avut temei să fim sceptici sau nu.

sursa foto: Facebook/Maia Sandu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here